The Full Monty – Ce mai ai de pierdut când ai pierdut tot?

Poate că termenul de “full monty” nu este unul care să îmbogățească vocabularul multor iubitori de teatru. În cazul în care aceștia nu au văzut filmul tiz sau nu sunt familiarizați cu puțin argou mai deocheat, odată ajunși în publicul acestui spectacol, se prea poate să fie… ușor surprinși. Pe de altă parte am convingerea sinceră că Teatrul Național din Timișoara reușește să adune la fiecare reprezentație un public educat, unul care să nu roșească în fața unui act artistic mai îndrăzneț, dar nici să nu râdă tâmp când vreo necuviință se desprinde de buzele actorului.

The Full Monty aduce în scenă povestea mai mult ilară decât burlească a 6 șomeri care urmează drumul unui clișeu social vechi de când lumea. Când nu mai ai la ce să renunți, renunți la haine! Povestea este cu atât mai amuzantă privită fiind astăzi prin prisma propriului context social. Unul deloc roz aș spune.

Totul se întâmplă în Sheffield, un oraș britanic devastat de o criză financiară, criză care a înecat totodată și speranța și demnitatea celor șase șomeri. Dacă tot vobeam despre clișee, ați crede că, după un astfel de colaps, populația masculină a orașului și-ar îneca amarul în pahare, iar doamnele, dragele de ele, ar sta acasă așteptându-i. Lucrurile stau puțin diferit în acest caz. Doamnele care muncesc și întrețin familia decid că își merită partea de distracție, iar această distracție o găsesc sub hainele lui Buddy Walsh, cunoscut și drept Keno (Victor Manovici).  Sămânța piesei încolțește prima dată în mintea lui Jerry (Richard Balint). Acesta este fost lucrător în oțelărie, fost soț și aproape-fost tată. Ideea este dezbătută cu Dave (Ion Rizea), soț supus, dar ușor emasculat, cu câteva kilograme în plus și complexat. Chippendales-ul de Sheffield este completat de Noah Simmons (Victor Yila), poreclit fără fundament „Calu’”, un bărbat bine… într-o altă eră, de Malcom MacGregor (Matei Chioraru), de Harold (Cristian Rudic), fost șef al oțelăriei, rob al dorințelor soției sale (Andrea Tokai) și Ethan (Colin Buzoianu), care nu are niciun talent artistic, dar… să spunem că ar fi moștenit gena lui Terente. De actul artistic se ocupă Harold care își ia rolul de coregraf, dar nu deține nicio taină a dansului exotic. Succesul ciudatei grupări se datorează însă lui Jannete (Gabriela Popescu), cea care le devine profesor, fan, consilier etc.

Și ce-ar putea aduce acest grup eterogen astfel încât să umbrească succesul stripperilor americani profesioniști? Originalitate și… full monty. Adică să renunțe la toate (chiar toate) articolele vestimentare din dotare.

Am fost amuzată până la lacrimi de acest spectacol. Înainte să închei, trebuie să fac o plecăciune virtuală în fața Gabrielei Popescu pentru rolul jucat absolut fantastic. Și aș mai trimite niște aplauze și lui Răzvan Mazilu, regizor și coregraf al spectacolului.

P.S. N-am să vă spun dacă veți avea parte de un full monty adevărat pe scena din Timișoara, dar cred că v-am stârnit suficient curiozitatea pentru spectacol și veți afla voi singuri.

___

sursă foto