Sunt unii care cred în horoscop și astrologie. Se spune că modul în care funcționezi timp de 24 de ore este strâns legat de ora la care te-ai născut, mai exact, cel mai bun randament îl ai la ora la care ai făcut cunoștință cu aerul, lumina, doctorul și alte cele. Bun, eu nu cred în nimic religios, ezoteric sau astrologic, dar gândindu-mă la problema mea, mi-am amintit că m-am născut pe la 4-5 după-amiază (între timp a venit confirmarea orei exacte pe gtalk, 15:45 zice mama) și am realizat următoarele:
1. Lucrez teoretic de la 8:30 la 17:00. Nu mi se întâmplă foarte des să mi se facă lehamite de lucru și să aștept cu nerăbdare să „rup ușa”. Sunt prea ocupată pentru asta. Totuși, mai sunt zile în care fie nu am chef de nimic, fie toată lumea e în concediu și numai eu sunt sclav pe plantație, zile în care ora 16:00 e un moment extrem de important, e momentul în care îți poți face AMR-ul în minute, nu ore. 15:45 e momentul groaznic, ești atât de aproape și totuși atât de departe de clipa în care vei simți din nou libertatea de a face ce vrei (Poate vei sta și te vei uita pe pereți, dar ce conteaza? O faci pentru că vrei tu, nu pentru că vor alții.).
2. Întotdeauna am dat randament bun noaptea. În general mi se întâmplă să mor de somn pe la ora 20:00 și să mă gândesc să mai trag de mine vreo două ore pentru ca într-un final să mă culc și eu ca tot omul, la o oră decentă. Epic fail. Parcă stă cineva lângă mine și la ora 21:00 îmi injectează conținutul a două doze de Redbull. Învii. Nu știu motivul, dar dacă e vorba de lucrat, învățat sau chiar gătit uneori, prefer să fac toate astea noaptea.
V-am vorbit puțin despre mine, acum să vă spun despre dimineți.
Mi-a venit ideea postării văzând clipul lui Gaben în care vorbește despre ceasul cu alarmă. Mi-am amintit câte ceasuri trebuie să sune în jurul meu, de câte ori și, deși nu sunt din cauciuc, cum suferă ele accidente prin trântire pe suprafețe tari.
Dimineața este cel mai groaznic moment al zilei. Îmi este foarte greu să mă trezesc și aproape imposibil să o fac fără să mă enervez, ca atare zilele care încep cu zâmbetul pe buze sunt niște rarități. M-am gândit că totul se datorează faptului că în majoritatea cazurilor mă pun în pat extrem de târziu (sau devreme pentru ziua următoare), dar am testat teoria și în cazul în care reușesc să adorm pe la vreo zece seara. Nu e aproape nicio diferență. Parcă sunt programată să nu mă trezesc dimineața nici dacă aș dormi 16 ore în prealabil.
Ceasurile mele deșteptătoare, telefoanele mai exact, suferă groaznic dimineața, dar vreau să-mi cer scuze oricărei persoane care a avut „privilegiul” de a mă trezi la un moment dat pentru că sigur a pățit una din următoarele:
1. Am aruncat cu ceva după ea sau am lovit-o cu mâna ori piciorul.
2. Am mințit-o cu nerușinare spunând că am febră, mă doare capul sau vreo măsea, iar după ce m-am trezit, m-am enervat că m-a crezut. Pe cuvânt, uneori sunt foarte convingătoare.
3. Știindu-mă de poamă bună, mi-a cerut la telefon, ca o confirmare a trezirii, sunetul linguriței în cana de cafea. Evident, a doua zi m-am culcat cu ceașca și lingurița lângă pat. Mă mai și sabotez singură.
Pfff… urăsc zilele de luni și diminețile, iar dimineața zilei de luni e cea mai cumplită.
Si eu mi-s nascut undeva dupamasa, pe la 17, dar n-am randament mai bun :)). La amiaza sunt cel mai activ si la miezul noptii. Iar diminetile le urasc dar n-a probleme cu trezitul.. m-am responsabilizat intr-un fel cu mersul la job f devreme… Nu-mi trebe alt ceas desteptator decat un telefon. Nu folosesc buton de snooze si nici nu-l arunc dupa dulap.
Nu știu dacă se aplică regula și în cazul zilei în care te-ai născut, dar eu știu că m-am născut duminica și aia e ziua în care chiar nu am chef să fac nimic :).
[…] conţinut înaine), mi-am dat seama că am mai scris asta cândva. Grav, încep să uit. Am găsit articolul. Te repeţi, Anca. Te repeţi. Te […]