Educați-vă copiii
Nu este un secret faptul că mie nu îmi plac în mod deosebit copiii. Sunt drăguți, cumva, dar doar de la distanță. Nu știu dacă e de vină instinctul matern care încă nu s-a trezit în mine sau neșansa de a întâlni, într-o majoritate covârșitoare, copii răzgâiați.
Nu cred că e frumos să folosesc verbul „a urî” în contextul acesta, așa că o voi spune cât de diplomat pot: Îmi displac profund copiii needucați sau prost educați. Eh, merge așa?
Probabil că educația copiilor concepuți pe muzica celor de la Killers (sau Smiley, după caz) și nu a celor de la Scorpions sau Bon Jovi are de suferit din cauza timpului tot mai scurt pe care îl petrec părinții cu ei. Nu spun că acum 20 de ani nu se lucra, dar astăzi doar funcționarii de stat mai pot rupe ușa, cu bucurie, la ora 3. Și văzându-și progeniturile atât de rar, părinții își iau cumva rolul de bunici. Adică nu le refuză nimic. În fine, am și văzut copii care s-au bucurat de foarte multă atenție din partea părinților și tot au sfârșit prin a fi absolut idioți.
O altă cauză ar fi materialul genetic. Acum serios, nu poți să faci din rahat bici și să și pocnească.
Nu-mi trebuie nicio secundă de gândire înainte de a vă explica ce fel de educație voi oferi copilului meu. Cu toate că nu am gândit profund problema educației, cred că numărul enorm de exemple „așa nu” mi-au conturat primii 18 ani din viața plodului despre care eu sper că va fi ploadă. Vreau fată. Poate chiar două, dar numai dacă ies dintr-un foc. Și cum nu mai suntem în secolul XVIII să credem că-i vina femeii pentru sexul copilului, trebuie musai să-mi caut bărbat cu cromozomii potriviți. Și cu gene bune, bineînțeles.
Să fie și câteva exemple din viitoare educație a pruncului meu:
- Va fi proprietar doar pe ceea ce i se spune că-i aparține. Am văzut numeroase cazuri în care copii ieșiți în lume se dau cu curul de pământ că vor „aia”. Nu contează ce e aia (poate fi un topor sau o jucărie), nu contează a cui e, trebuie să fie a lor. Atunci!
- N-are cum să iasă manelist. Asta era o temere de-a mea mai veche, dar adevărul e că un copil care aude muzică bună acasă nu are șanse foarte mari de a migra în tabăra gelaților cu lanțul gros.
- Va citi. E înfiorător numărul celor care nu știu cum arată o carte sau măcar un Kindle.
- Va avea cultură generală. Asta nu se face (doar) în școală. Mor când aud cât e de obosit copilul după 4 ore de școală și 2 pagini de scris acasă. Mă sufoc.
- Va fi educat să fie sincer. Indiferent cât de tare doare asta câteodată.
- I se va respecta spațiul personal. Avem nevoie de intimitate indiferent de vârstă.
- O să le încerce pe toate (muzică, dans, sporturi etc.) până va găsi ceea ce îi face cu adevărat plăcere.
- Nu va fi o panseluță, indiferent dacă iese fată sau băiat.
- Poate să se tatueze, să-și găurească ce vrea, să facă sporturi extreme și ce i-o mai trece prin cap.
- Dacă e să fie băiat, va avea comportament de gentleman față de fete.
- Nu mi-ar fi chiar egal, dar dacă ar fi gay m-aș putea obișnui cu ideea.
- Fără crize de isterie!
- Va mânca fructe nespălate din pom, va pica în șanțuri, se va murdări și va avea în permanență genunchii zdreliți.
- Dacă-i pur și simplu puturos, nu înseamnă că are ADHD. Să nu găsim scuze pentru orice.
- Va fi mai tare decât copilul tău.
Ar mai fi multe, dar aș scrie până la apocalipsa următoare, așa că mă rezum la cele de mai sus. Intenționat n-am tratat problema bătăii. Dacă ar fi să spun ce cred acum, cu siguranță aș zice că nu l-aș atinge, dar cunoscându-mă cât sunt de irascibilă, nu cred că o să scape fără un urecheat ocazional.
Și-un sfat de final: Dacă aveți copii cu educație mai puțină decât au țestoasele mele, faceți ceva dacă nu e prea târziu. Și dacă e prea târziu, Australia e mare.
___
Articol inspirat de Tudor și Vlad
28 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- Dileme | blog de iarnă (și nu numai) - [...] scris astăzi Anca un articol despre copii și educație. Ei bine, când propriul meu copil scrie despre așa ceva, …
- Boicot pentru viitor - bloodie - […] sunt, sub nicio formă, adepta metodelor arhaice de educație. Am mai explicat asta într-un articol. Dar m-am săturat de …
Submit a Comment
RSS and Social
Activez la
Nuuu cred ca va fi mai tare decat progenitura mea (cand o fi sa-si faca ea intrarea in scena vietii) :p
Challenge accepted.
De Dojo Jr. o sa-ti placa sigur, ca va fi educat partial cel putin dupa listuta ta. Si noi consideram ca educatia se face IN CASA si nu vom astepta sa ni-l educe scoala sau maidanul. Va face sport de mic (inot de cand iese din scutece, mai vedem de restul), va citi, se va juca si va calatori. Dorim sa aiba parte de experiente variate, sa nu stea doar in curtea blocului si de acolo sa dea verdicte ca x popor e tampit si y popor e format doar din boi.
Cred ca inca se mai pot creste copii misto, avem destule exemple printre prietenii nostri de pusti dulci si inteligenti, cu care ti-e drag sa stai de vorba. Deci lupta nu-i chiar pierduta
Să știi că m-am gândit la tine când am scris. Dacă pe Soare nu-l cunosc, te cunosc pe tine. Și dacă ia jumate de la tine, you are safe!
Si eu am planuri, pentur ca se apropie ziua in care voi fi tatic (decembrie). Stiu ca va fi si fetita, astfel ca sunt pregatit la maxim pentru orice
Pregătește pușca și lista de interogatoriu pentru pretendenți
Înţeleg că vrei un copil care să-ţi semene. Desăvârşeşte-ţi arta conversaţiei, a negocierii şi poate şi câteva tehnici de manipulare.
Vei avea nevoie. 
Nu cred că ăsta e setul de skill-uri de care am nevoie. Am eu altele în minte.
Ma simt salvata de toate. A mea progenitura indeplineste cu brio toate conditiile de mai sus si a fost crescut dupa fix aceeasi lista sanatoasa de reguli si permisiuni. Si ce bine e cand al altora face circ si al tau e super ok!
Mă bucur că ți-a ieșit. Câți ani are acum?
Oho, e mare, are 16 ani.
Ahh, cum or să se ducă ele pe apa sâmbetei mare parte din cele înșirate în lista de mai sus, cum se vor calma și adapta atunci când vei avea un copil…
Cred și știu foarte clar că e una dintre situațiile în care socoteala de acasă e cu totul diferită de cea din târg… înainte și după…
Clar, toți ne-am vrea pruncii minuni de inteligență, cultură generală, cumințenie, frumusețe, talent și câte și mai câte. Dar, oricât ne-am dori noi, ei sunt – vor fi – altceva. Vor fi ei. Oricât ai vrea tu să citească mult copilul tău, indiferent de genele perfecte și de motivațiile aduse de tine, dacă lui nu-i va plăcea lectura, asta e, va trebui să accepți.
Io, sincer, vreau ca Puștiul meu să fie un spirit liber. Să aibă capacitate să aleagă singur. Cât ține de mine, fac, și sper, și-mi doresc, dar vreau mai mult ca el să aibă curaj să trăiască așa cum VA SIMȚI decât să îndeplinească șiruri nesfârșite de reguli…
Eu sunt conștientă că va avea personalitatea lui, ceea ce îmi și doresc până la urmă, însă trebuie să existe un îndreptar.
Indiferent dacă va fi băiat sau fată, de fapt indiferent ce vor fi şi cîţi vor fi, eu îţi doresc să ai copii perfect sănătoşi la trup şi la minte. Dacă vor îndeplini aceste două condiţii, restul se poate rezolva cu timp şi dedicaţie.
Eh, sănătoși la minte 100% nu suntem niciunii.
Eu aș vrea să aibă așa, câteva țigle căzute de pe casă, cum am și eu.
Apoi, cîteva ţigle sparte şi cîteva sertare răvăşite n-ar fi bai, c-acolo îşi face sălaş frumuseţea vieţii.
Da’ gîndu’ meu era un pic pe altă cărare, din experienţă proprie. Ptiu, să fie doar la duşmani! 
Ei las’ c-om vedea noi cum iese socoteala din tîrg (Loredana ştie ce ştie)!
Isterii şi circ va face oricum din când în când. Cât de cuminte ar fi, un copil nu este un câine şi nu poţi să îl dresezi cum doreşti tu. Nu el trăieşte pentru comfortul tău, ci invers. Adică unii copii sunt pur şi simplu incomod de crescut. Eu zic să îl naşti întâi, apoi îţi faci planul de bătaie. Manelist nu are cum să iasă, fiindcă maneaua nu se află în ADN-ul unora. Se va da cu fundul de pământ mai des decât îţi imaginezi tu. Şi cred că îţi va trasa nişte circumvoluţiuni în plus, la cât de des te va pune la încercare.
Nu mă aștept să fie ușor, sunt conștientă că-mi va scoate fire albe și că va face toate cele enumerate de tine. Important e să nu i se permită, să fie corectat când le face, să i se explice de ce nu e bine etc.
Hmmm, astept feedback cand va trece de un an si va incepe sa mearga. Ca idee nu e rau, dar na, practica…
Don’t hold your breath, o să mai dureze ceva până va fi (dacă va fi).
Visezi frumos…greu de crezut aplicarea regulilor, avand in vedere calitatea ta de a fi un om sincer:”mie nu imi plac in mod deosebit copiii!” Cand va veni vremea cu siguranta iti vor placea, ii vei adora, vor fi copii tai doar…Cu totii stim ca sunt cel mai pretios DAR primit de un parinte.
Iti marturisesc ca, indiferent de gene si de educatie, de gandirea si de efortul tau de a-l face OM, oricat ai incerca sa modelezi “aluatul” din care este facut copilul, cateodata nu iasa precum gandesti…Fii optimista, increzatoare, ia totul ca atare si atunci, doar crede ca trebuie sa schmbi tiparul mental. „Singurul lucru asupra caruia ai puterea de a actiona, sunt gandurile tale.” (Rene Descartes).
Voi nu mă înțelegeți
Normal că-l voi iubi când va fi. Și legat de modelat, eu n-am un model desenat pe perete la care să mă uit și să spun că fix așa îl vreau. Pur și simplu vreau să-i insuflu ceea ce cred eu că e deopotrivă frumos și util în viață. Normal că va fi alegerea lui mai departe.
Indreptarul tau de educatie este desavarsit si sunt convinsa ca n-o a te abati de la el, cu sporturile extreme s-ar putea sa te mai gandesti.Si sunt sigura ca o sa-ti iasa, potential genetic exista, nu ma indoiesc cu privire la alegerea pe care o vei face, bunicii te vor sustine si nu te vor sabota(dovada esti tu), cat despre tigle lipsa, nu te mai lauda ca nu te crede nimeni.Cat despre sexul copilului, cu putina atentie la alimentatie si niste algoritmi,poate sa iasa ce doresti.
Dacă o să îmi semene puțin, sigur va vrea să încerce toate tâmpeniile. Și cum să-l refuz când pentru mine asta e una dintre plăcerile vieții?
Am două fete şi nu le-aş da pentru toţi băieţii din lume!
M-am gândit să îmi iau permis de port armă, dar nu are rost, fetele mele sunt speciale, în jurul lor vor avea doar oameni speciali!
Eh, oricât de speciale ar fi, cred că nimeni nu e suficient de bun pentru copiii tăi.
Nu te contrazic!
Nu contează ce cred eu, ele singure îşi vor alege drumul în viaţă, indiferent de cât de greu va fi pentru mine!
Felicitări pentru tot ce ai scris în articol!
hei si cum ramane cu punctul ala unde va incerca tot soiul de sporturi pana si va gasi unul potrivit lui/ei? Si daca nu va avea aptitudini sportive, daca i va placea sa cante la pian sau sa nu faca absolut nimic in afara scolii si jucatului in parc pana la 12 ani? Daca va citi doar ce va vrea ? Daca va citi doar cand vrea? E musai sa citeasca cu burta pe carti? Daca i va placea sa picteze? Daca i va placea sa croiasca haine pentru papusi? Cititul e negociabil ? In mare sunt foarte de acord cu ce gandesti despre copii si mai ales despre cei needucati, care-ti cresc tensiunea pe oriunde dai de ei, insa in privinta celor doua puncte de mai sus, m-as mai gandi….Am doi copiluti scolari, fetita si baietel, si zau, scoala nu mai e ca pe vremea noastra…din nici un punct de vedere, nici bun nici rau….e pur si simplu altfel, e altfel orasul in care invata copiii mei fata de orasul in care am invatat eu, oamenii sunt altfel, valorile sunt altele. Mi se spune, cu parere de rau e adevarat, ca e tot mai putin loc pe pamant pt ca gentlemenii sa razbeasca printre golani si printesele printre pitipoance:( Sunt indemnata sa mi “calesc” copiii, pentru ca sunt pur si simplu, prea decenti pentru lumea din jur.