Dacă v-am tot obosit cu articole serioase, am zis că poate e momentul să vă și amuz nițel. Și cum altfel dacă nu prin autoironie? Așa că am hotărât să vă împărtășesc o mică parte din „my social awkwardness”, asta însemnând relația cu sexul opus. Unde da, sunt dezastru. So… ce face Anca atunci când îi place un tip? Nimic. Stă și suferă în taină și îi mai stalk-uie profilul de Facebook din când în când. Daaaar, dacă se aliniază planetele și nimeresc în aceeași conversație… atunci să te ții. E o situație mai ceva ca la grădiniță.
Dacă discuția e online:
– O să folosesc excesiv emoticoane zâmbărețe. Dacă aș zâmbi atât de mult și larg și în realitate, probabil aș fi un soi de Joker.
– Musai trebuie să-l corectez gramatical. Dacă așa fac cu toată lumea, doar n-o să mă dezmint, nu?
– O să intru în panică și o să urmeze o serie de link-uri și replici gen „Ai văzut asta?”
– O să scriu și-o să șterg ce-am scris de 100 de ori, de-o să creadă omu’ că sunt retardată sau analfabetă de la cât de mult vede „Anca is typing…”.
– O să-i povestesc ceva din categoria „Too much information”, după care o să regret și o să mă înjur pentru nesăbuință. De-asta îi bun Skype-ul, că poți să ștergi repede ce ai scris.
– Dacă mă întreabă ce fac, o să spun „Uite, bine, leneveam”, deși în urmă cu 2 secunde făceam dansul victoriei de bucurie că mi-a scris.
Dacă discuția este live:
– Cel mai probabil voi vorbi prea mult, de săracu’ om nu mai are loc de mine. Nu că aș avea prea multe de zis, probabil vorbesc numai tâmpenii, dar așa îmi ascund eu anxietatea (yeah, right).
– Mă joc cu telefonul, paiul, rup ațe de pe bluză, înghit din băutură o dată la 3 secunde, fumez mult, mă uit pe pereți, râd nervos, îmi vine în minte Al Doilea Război Mondial, mă gândesc dacă m-am pieptănat când am plecat de-acasa.
– Dacă-mi face cumva un compliment, reacționez cu replici ca „Da, pe dracu!” sau „Băi, tu te-ai uitat la mine?”.
– O să fac cumva să vărs ceaiul pe mine sau, mai rău, pe el.
– Sigur o să mă împiedic în drumul spre baie sau, dacă nu, spălându-mă pe mâini sigur o să-mi împroșc bluza cu o cană-două de apă.
– Obrajii mei vor schimba toate culorile, de la alb-cadaveric, la roșu semafor.
– Dacă mănânc o să am tot meniul pe mine, mai ales firmituri și sosuri.
Ar mai trebui să-i fur creionu’ și să-l și pocnesc eventual, că așa se comportă ăia cu inteligența emoțională la nivelul meu.
Acest articol este un pamflet. De fapt, eu sunt sexy, misterioasă și hard to get. Femme fatale, ce mai!
Eeeeh, m-am linistit! Nu mi-ai scris cu emoticoane zambarete… zgarcita mai esti! :))
Ioi, acu poate mă-ntreabă toți bărbații la care le-am pus câte un „:D” dacă îmi place de ei
Tot ce conteaza este sa te intrebe ACEL barbat… si tu sa ai curajul sa spui DA! 😉
Reacția curentă a tipilor care recunosc simptomele de mai sus…
http://goo.gl/PMzg78
normal. sincer. pai nu-i mai simplu asa?
Îți place de un tip pe care trebuie să-l corectezi gramatical? Nasoooool.
Eh, și pe mine mă mai corectează lumea. Și eu stau destul de bine la capitolul gramatică
Nu ai învățat pînă acum să le răspunzi că “Limba evoluează” cînd faci o greșeală? :))))))
Am râs cu poftă! Mi-am și imaginat tot tabloul fâstâcit descris. Foarte haios.
De mult nu am mai ras asa, cu lacrimi, pana aproape de apoplexie.O fi scriitura ta un pamflet, cum declari la final, dar tot am regasit manifestari intalnite si la alte persoane , mai mult sau mai putin cunoscute.Esti o dulce, oricat de dura ai fi tu cu tine sau cu altii uneori.Si un copil fermecator, stiu io ce spun.
Aia cu pamfletu am pus-o așa, să se-ntrebe lumea dacă o fi așa sau ba. Da cred că s-au prins cu toții cum stă treaba :))
:)) eu sunt mai stangace decat stanga cand imi place ub tip…bine macar ca l-am gasit si nu trebuie sa ma mai fac de ras :))
Ptiu, ferice de tine 😀 Io cine știe de câte ori mă mai fac de comedie până mă „settle down”? 😀
el vine, îți lipește o palmă pe fund, îți zâmbește și bagă un “ce faci, pepușe”. tu, zâmbind: se zice păpușă, agramatule!
Seems legit 😀 Deși mă îndoiesc de puterea femeii de a zâmbi.
ne descurcăm noi cumva, că suntem tineri.
Of, Anca.
Asta denotă că simți! E de bine!
Da io cred că poți simți și fără să fii awkward 😀
Nope.
Când simți cu adevărat, musai să fii awkward. Cu puțin noroc, doar în propriii ochi. 😉
Prin urmare cand nu se intampla cele descrise ar trebuim sa intelegem ca … nu il place ?
nu sunt sigur daca articolul sau comentariile sunt mai savuroase
Atatia barbati in comentarii n-am vazut nici pe cele mai masculine bloguri
You make my day! Eram depresiv ca vine zapada…mi a trecut!
Drama mea, amuzamentul altora :)) Măcar atât.
Asteptam sa ma corectezi :)) Deci…asta e. Oricum “mia” placut mult cum te ai descris. Autoironia este de temut cand o folosesti cu minte. Nu cuminte :))
Zi perfecta sa ai.
Afara ninge
Pf, ninsoare? Unde ești tu?
La Timișoara încă nimic…
bucuresti
Sincer, mi s-ar părea cea mai frumoasă întâlnire. De mult mă tot chinui cu tot felul de “impresare”. Depinde de fiecare ce urmărește, dar eu de-abia aștept fata aia stângace care să se facă ca un pom de Crăciun când îi fac un compliment drăguț…
That moment when I have to „awww” 😀
Io zâmbesc, aşa
Simpatic articol, de altfel. Ca întotdeauna, rar de găsit.
Zâmbetele erau și intenția mea. Dacă am reușit asta, mă declar mulțumită