Bucuria de a fi, câteodată, singur
Câteodată mai am parte de mici succese. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta și realizez că nu am cu cine să mă bucur de ele. Și atât de tare mi-aș dori ca atunci să fie cineva lângă mine. Uneori mă trezesc în mijlocul unor grupuri de oameni. Mă uit la ei, mă uit prin ei și tot ceea ce aș vrea să fac este să fug de acolo fără ca cineva să bage de seamă și să fiu singură într-un alt capăt de lume. Alteori simt nevoia să povestesc un nimic cuiva, iau telefonul în mână, învârt sub degete agenda și îl las jos. Cine are timp de prostiile mele? Dar nu despre oameni vreau să vă vorbesc. Pe ei îi iubesc și îi urăsc deopotrivă. În funcție de stare. Vreau să vă spun despre singurătate, despre singurătatea frumoasă, nu...
Read MoreViaţa cu fluturi la cap
Tot ceea ce visez se zbate în capul meu ca un fluture captiv într-un felinar stradal, undeva, pe-o alee lăturalnică pariziană. Încercând să evadeze, să scape pe undeva, poate pe urechi sau pe nas, oboseşte şi moare, lăsând urme adânci. Ale neîmplinirii. Cum cei mai gânditori nu sunt neapărat şi cei mai iscusiţi meşteşugari, eu mă ocup doar cu visatul. De îndeplinit să-ndeplinească cine o putea. Şi m-am cam plictisit de oamenii pe care i-am iubit în gând, şi de locurile pe care le-am văzut cu ochii închişi şi de muzica pe care o iubesc, dar nu a fost cântată de nimeni niciodată. Şi-mi închipui cum ar fi să pun piciorul în prag. La naiba, am ajuns să visez la momentul în care mă voi opri din visat. Dream big, aim high!...
Read MoreŞi totuşi, eu unde plec în vacanţă?!
Weekendul ăsta am avut şi eu o revelaţie întârziată: A venit vara. Şi mi-am dat seama că în perioada asta a anului aveam măcar o idee despre locul în care îmi voi petrece vacanţa. Aşadar, ce puteam să fac altceva decât să mă apuc de plănuit? După două zile de gândit, aţi crede că am rezervările deja făcute. Well, nu e deloc aşa. De fapt, sunt tot la square one. Nu am unde să mă duc, nu am cu cine să mă duc şi nu am nici bani. Ce poate fi mai trist? În condiţiile date, ar fi câteva variante la care m-am gândit: 1. Work Away. Într-un program de Work Away, practic te duci într-o ţară şi primeşti cazare şi masă contra unor servicii. Nu vă ambalaţi, nu-s servicii de-alea. Există o mulţime de variante, de la ferme de...
Read MoreIt’s F. You O’Clock
Nu am reuşit până în zi de azi să întâlnesc o persoană fără un brand al său. Că e foarte inteligentă sau dimpotrivă, că face zgomote ciudăţele când bea apă, că se scobeşte în nas o dată la două minute, că e un fel de încarnare a Wikipediei, că e omul cu muzica bună sau tipa care citeşte mult, că i se umflă o venă pe frunte când se enervează, you name it. Până şi cele mai plictisitoare persoane de pe planetă – şi cunosc vreo câteva – reuşesc să facă din asta un brand. Eu mă zbat între două branduri. Pe de-o parte sunt clumsy. Da, da… toată lumea zice că-i cute. Ştiţi cum e să dai cu degetul mic de colţul de la mobilă? Acum înmulţiţi asta cu 1000 şi ta daaa… welcome to my life. Nu mai e...
Read MoreADHD/Obsessive Cocktail Molotov
Cu toate că la prima impresie sunt o persoană foarte deschisă – sau cel puţin aşa mi s-a spus – eu sunt, la modul sincer vorbind, o persoană destul de introvertită. Cu toate astea, adesea mi-am afişat introspecţiile. Ei, numai persoanele care mă cunosc ceva mai bine şi mai personal decât lasă aceste rânduri înţeleg că blogul acesta nu penetrează decât vreo câteva straturi de suprafaţă. Şi dacă unele gânduri de pe-aici sunt fucked up, ale mele cele reale sunt şi mai şi. Se vede ceea ce vreau să se vadă. Încă am control. În fine, nu aici vroiam să ajung. Vroiam să mai pun pe tapet o introspecţie. Sunt atât de multe lucruri asupra cărora aş putea să cuget şi, dintre toate, am ales unul dintre cele mai puţin...
Read MoreLog out before you shut down
Trbuie să închid ochii şi să dorm. Să dorm pur şi simplu. Am nevoie de un somn din ăla adânc şi imperturbabil. Să adorm înainte ca obrazul să atingă perna şi să mă trezesc, după zece ore, în exact aceeaşi poziţie. Un somn fără vise. Să tot fie o lună de când nu am mai dormit un minim necesar funcţionării. Nu am greutăţile lumii pe umerii mei, dar a fost o perioadă ciudată şi agitată. Unde mai pui că a venit şi primăvara cu alaiul ei de… alergii care mă epuizează. Dar trebuie să recunosc, este şi vina mea. Niciodată nu am ştiut să am grijă de mine aşa cum ar trebui. Mereu m-am suprasolicitat şi mi-am luat, de bunăvoie, o mulţime de responsabilităţi mai mari sau mai mici. Am impresia că le pot face pe toate....
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments