Castele de nisip
Vă urăsc pe toţi cei ce v-aţi construit castele şi urăsc, poate mai mult, felul în care vă uitaţi din turnuri către noi, cei care stăm în câmp deschis, fără refugiu, în aşteptarea primei scăpărări. Şi ce ne rămâne de făcut? Să ne rugăm? Nici zeii nu privesc atât de jos. Şi vă urăsc nespus pe voi cei ce v-aţi construit cetăţi şi fortăreţe, ţinând sub zăbrele tot ceea ce însemnaţi ca nimic din voi să nu ajungă, cumva, pe mâna vreunui colduş, vreunui visător sau, mai rău, în sufletulul unui poet îndrăgostit. Oricine merită al său căstel, iar eu, cu veşnica-mi credinţă în dreptatea universală, am început să-l construiesc. Şi-am reuşit, dar din păcate… oricât de sublim ar fi în aparenţă, e...
Read MorePrieteni şi cunoştinţe
Zilnic am cel puţin o dilemă existenţială. Mintea mea este constant invadată de epifanii, de gânduri, de scenarii ipotetice etc. Dacă n-aş fi atât de comodă şi aş nota fiecare idee, într-o săptămână aş pune la punct un izvor nesecat de subiecte pentru blog. Dar sunt, de cele mai multe ori, iar ideile le uit. Excepţie face dilema despre care am să vă vorbesc în continuare. De cele mai multe ori sunt uimită de răutatea ori de prostia oamenilor. Contrar acestui obicei, astăzi m-am gândit la oamenii frumoşi pe care îi cunosc şi trebuie să recunosc faptul că numărătoarea lor mi-a rezultat în ceva surprinzător. Acesta este un lucru care ar ferici pe oricine. Bineînţeles, am mers mai departe cu analiza şi am raportat numărul lor la...
Read MoreSafe bet
Martor la o viaţă interesantă ce nu-i aparţine, mediocrul îşi va trânti un zâmbet forţat pe faţă şi va privi în gol. Îşi va derula întreg scenariul în minte, act cu act, dar va înlocui actorul cap de afiş, închipuindu-se pe sine în rolul principal. Mereu cei spontani sunt cei apreciaţi. Sau, cel puţin, invidiaţi. Cu cât sunt mai solicitate suprarenalele, cu atât mai bine. În fond, ei vor fi cei care în ultimul ceas vor putea spune că au o mie de regrete, dar timpul pierdut nu este unul dintre ele. Recunosc, adesea şi eu alerg pe muchii, nu mă exclud din tagmă, dar, pentru cei ce privesc cu admiraţie, am o întrebare. V-aţi gândit vreo clipă că poate tot rush-ul acesta poate e un semn de nesiguranţă? Poate că alergătura asta...
Read MoreFemme fatale
Aş vrea să închideţi ochii pentru câteva secunde şi să vă închipuiţi o femeie incredibil de frumoasă. O femeie cu ochi misterioşi, de-un verde-gălbui ameţitor, care plâng tristeţile a sute de generaţii de îndrăgostiţi de-o vară. Trupul ei, vioară perfectă, se dezgoleşte treptat şi se face una cu pământul. Un soi de întoarcere la origini. Aş vrea să v-o închipuiţi cum vă dezimiardă dimineaţa, cum îşi plimbă mâna stângă, rece, peste ochii voştri încă închişi şi cum, cu mâna dreaptă, îşi dă la o parte şuviţa cu reflexii într-o mie de culori ce-i acoperă ochii. Zâmbeşte amar, iar tristeţea din zâmbetul ei ar putea inspira artişti de azi, de ieri, dintotdeauna şi din toate zilele ce-au mai rămas. Aş vrea...
Read MoreWe are perfect together, you and I
Cred cu tărie că visele nu sunt pentru oricine. Oamenii mediocri nu pot visa. Acest lux sau blestem şi-l permit doar cei excepţionali. Excepţionali prin simplitatea gândirii ori excepţionali prin complexitate. Eu visez. Adesea. O fac cu ochii deschişi. Uneori starea de visare depăşeşte cantitativ realitatea. Dar, până la urmă, ce-i real? E o chestiune matematică? Statistică? E real ceea ce aprobă jumătate din omenire plus un individ? Cum probabil v-aţi dat seama, fac parte din cei cu gândirea complexă. Atât de complexă încât, uneori, mă scoate din minţi. Sunt ţipătul lui Bjork în melodia “It’s all so quiet”. Mintea mea şi cele asemeni ei au meteahna cronicizării. Astfel se face că visarea asta se instalează...
Read MoreLucrurile care nu se regăsesc pe liste
Dacă la începutul anului nimic, dar absolut nimic, nu mi-ar fi dat de gândit că are să fie un an bun, acum pot spune, cu mâna pe inimă, că nu a fost rău deloc. Cine știe? Poate chestia aia cu Anul Dragonului (n.r. eu sunt dragon în zodiacul chinezesc) chiar funcționează, iar eu sunt o biată ignorantă care nu crede în astre. Pot accepta (mai greu, ce-i drept) că puterea mea cognitivă este departe de idealul meu în ceea ce o privește. Fiind o perfecționistă și, mai mult, o idealistă, nu pot spune că lucrurile s-au așezat exact cum mi-aș fi dorit eu, nici pe departe. Cu toate astea, s-au întâmplat lucruri pe care, în depresia mea ante-2012, nu le-aș fi visat. Spun că a fost un an bun, dar din “New year resolutions” oare ce...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments