Vers de baladă în Operă Ţărănească
În versuri de baladă tradiţională, se spun adesea poveştile cele mai autentice ale unui neam. Şi când spun autentic, nu mă refer la faptul că, spre exemplu, au existat cu adevărat doi ciobani, unul ungurean şi altul vrâncean care, pe la apus de soare, s-au decis să-l omoare pe cel moldovean. Mă refer la credibilitate, la rituri şi datini. Şi când iei o baladă din popor, o cizelezi puţin, adaugi elemente demne de o tragedie greacă şi-o spui pe vers cântat pe scena unui teatru… iese o operă. O operă ţărănească. Am crescut cu poveştile româneşti, cu basmele lui Petre Ispirescu şi baladele populare dintre Carpaţi. Dar cine spune că ale vecinilor nu merită auzite? Şi dacă aţi făcut greşeala să credeţi asta, daţi-mi voie...
Read MoreVremuri de pace
Dacă aţi citit cu atenţie articolul despre Gardenia sau dacă o citiţi pe Oana, probabil v-aţi dat seama că nu am găsit cheia de la poarta Nirvanei ci am de gând să vă povestesc despre o piesă de teatru. Am trecut, din nou, pragul Teatrului Maghiar. De această dată, am ales piesa “Vremuri de pace” care, paradoxal, vorbeşte despre vremuri tulburi. Dacă în cazul Gardeniei ceea ce m-a impresionat a fost, în special, povestea, de această dată a fost vorba despre cu totul altceva. Am să conturez subiectul bădăran şi eliptic, nu pentru că ar fi lipsit de importanţă, ci pentru că eu consider că nu este elementul care ar trebui să vă convingă. Povestea orbitează în jurul lui Langermann Sándor, tânăr scriitor prezentat...
Read MoreFemei şi gardenii
Sunt o mare iubitoare de teatru, dar adevărul este că nu ajung să calc pragul vreunei săli de spectacol sau al vreunui spaţiu neconvenţional – de ce nu? – atât de des pe cât mi-aş dori. Şi asta trebuie să se schimbe. Aşa se face că, săptămâna trecută, împreună cu Oana, am ajuns la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely. Pe mine mă inspiră tot ceea ce este în jur. Un lucru simplu, un amănunt, un detaliu, este capabil să-mi schimbe, într-o secundă, întreaga stare. Poate că de-asta sunt eu iubitoare a mai tuturor artelor, pentru că sunt capabilă să empatizez, să îmi imaginez mai departe de ceea ce este evident, să înţeleg sau măcar să interpretez în felul meu. Atmosfera din sală am simţit-o, încă de la început, ca...
Read MorePatru poveşti româneşti regizate de Sitaru
Sper că ultimul articol, cel despre “Poziţia Copilului”, v-a stârnit apetitul pentru filmul românesc. Nu de alta, dar Timişoara nu este ocolită nici de alte proiecte cinematografice neaoşe, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Vorbesc, deocamdată, despre cele patru scurtmetraje regizate de Adrian Sitaru. Spun “deocamdată” pentru că acestea sunt servite pe post de aperitiv înaintea filmului “Domestic” (noul film al lui Sitaru), pe care îl veţi putea vedea pe 23 martie. Dar despre acesta, poate, cu altă ocazie. Dacă faceţi cumva să ajungeţi astăzi la Aula BCUT, veţi vedea scurtmetrajele de comedie: Valuri, Lord, Colivia şi Chefu’. Din simplul motiv că nu le-am văzut, nu vi le pot recomanda. Tot ceea ce îmi doresc este să...
Read MorePoziţia Copilului – Teză a realităţii
S-au aprins luminile în sala de cinema. “Românii se pricep la orice, dar nu la filme” a fost prima reacţie vociferată cu un rând în faţa mea. În prima secundă, mi-a crescut tensiunea. În a doua secundă, a apărut dezgustul. În a treia, m-am liniştit. Mi-am amintit că sunt într-un cinematograf în care 95% dintre filmele proiectate sunt Hollywood blockbusters şi mi-am amintit că nivelul mediu de cunoştinţe în ceea ce priveşte filmul românesc se rezumă la “B.D.”, “Nea Mărin miliardar” şi la faptul că Mihai Viteazul avea ceasul pe mână. Şi-apoi m-am gândit, serios, de ce în primele două secunde am considerat că părerea mea este infinit mai importantă decât a “ignoranţilor” din faţa...
Read MoreSpectacol caritabil “Aventurile prinţului Ahmed”
Cam din scurt, ce-i drept, vă anunţ un eveniment foarte drag mie. Este vorba despre proiecţia filmului “Aventurile Prinţului Ahmed”, care a ajuns la cea de-a treia ediţie. Personal, am fost prezentă şi la primele două (susţinător, nu glumă) desfăşurate în cadrul festivalurilor ZFANG (v-am povestit aici) şi Plai (detalii aici). Poate vă întrebaţi ce este diferit de această dată. Păi, în primul rând, această ediţie este una caritabilă. Inclusiv artiştii, adică Makunouchi Bento, îşi vor dona onorariul. Evenimentul vine astfel în sprijinul fundaţiei “Pentru Voi” care ajută la rândul ei 195 de adulţi cu dizabilităţi intelectuale şi familiile acestora. A doua diferenţă este locaţia. Dacă băieţii de la...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments