Anul Dragonului

Ştii, poate este un moment potrivit pentru a începe să cred în ceva. Nu ştiu exact în ce, poate într-un dumnezeu sau poate chiar în zodii. Uite, contextul îl am deja.

Anno Domini 2012. După începutu-i cu iz de apocalipsă – vorbesc despre mine aici, nu generalizez – aproape că-mi venea a crede că lumea are să se termine, că întregul univers va fi consumat de carii, păstrându-şi aparenta integritate până ce ultimul stâlp de rezistenţă se va şubrezi şi va da verde colapsului universal. Ne vom întoarce la haos sau nu vom mai exista. Şi totuşi am ajuns la jumătatea anului şi uite, mi-am păstrat poziţia bipedă. Sunt sigură că te vei întreba dacă mă refer la cea anatomică sau la cea morală. Surprinzător, le-am păstrat pe amândouă.

Anul acesta, mi se lipesc pereţii de degete, de parcă ar fi din plastelină, se scurg culorile oraşului în bălţi cu reflexii uleioase; totul într-o realitate parcă plăsmuită de un alter ego mai odihnit. De unde a apărut? Timpul se contractă şi se dilată după bunul lui plac, dar îmi ascultă, uneori – mai rar, ce-i drept – indicaţiile regizorale.

Bate vânt de schimbare pe strada mea. O şuiera de bine, o şuiera de rău, o şuiera a pagubă?

Avem, în lumea asta strâmbă, instituţii care să ne pedepsească pentru cele rele ce ies din noi şi prea puţine care să ne premieze pentru cele bune.  Instituţii conduse de… oameni. Este ciudat cum toţi pretindem a cunoaşte diferenţa dintre bine şi rău şi suntem gata-gata să semnăm sentinţa unuia care nu corespunde tiparelor noastre. Nu ştim nimic, de fapt.

Bate vânt de schimbare pe strada mea. Nu e nici bine, nici rău. E doar… nemaiauzit.

Uneori, ceea ce contează este însăşi schimbarea, noutatea, mai puţin efectele acesteia. A joy ride într-un an plin de oportunităţi, dar încărcat de nesiguranţă şi de teamă viscerală.

Întâmplarea face să fiu născută sub semnul Dragonului, poate asta o fi explicaţia. Poate… nu-i meritul meu deloc, dar mă-ndoiesc de asta.

E un moment potrivit pentru a începe să cred în ceva. Dumnezei? Zodii? Cred că… am să-ncep cu mine însămi.

___

Sursă foto 

2 Comments

  1. cerbu
    26 Jul 2012

    nu stim nimic de fapt. da. chintesenta epistemologiei mileniului 3. stim ca nu stim. suntem ca nu suntem. misto!

    • bloodie
      27 Jul 2012

      E bine că totuşi că ne-a rămas dorinţa de a şti. Când dispare şi aia…

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>