Anul Dragonului
Ştii, poate este un moment potrivit pentru a începe să cred în ceva. Nu ştiu exact în ce, poate într-un dumnezeu sau poate chiar în zodii. Uite, contextul îl am deja. Anno Domini 2012. După începutu-i cu iz de apocalipsă – vorbesc despre mine aici, nu generalizez – aproape că-mi venea a crede că lumea are să se termine, că întregul univers va fi consumat de carii, păstrându-şi aparenta integritate până ce ultimul stâlp de rezistenţă se va şubrezi şi va da verde colapsului universal. Ne vom întoarce la haos sau nu vom mai exista. Şi totuşi am ajuns la jumătatea anului şi uite, mi-am păstrat poziţia bipedă. Sunt sigură că te vei întreba dacă mă refer la cea anatomică sau la cea morală. Surprinzător, le-am...
Read MoreDezgheţul | A.D. Miller
Despre “Dezgheţul” lui A.D. Miller nu auzisem niciodată nimic înainte de a o vedea pe raftul unei edituri. De fapt, nici nu era de aşteptat, având în vedere faptul că este un roman apărut în 2011, deci destul de nou. Pur şi simplu descrierea de pe spatele cărţii m-a atras şi, aşa simplu, a ajuns pe raftul meu şi a aşteptat cuminte rândul său pe noptieră. Autorul, A.D. Miller, este un jurnalist britanic, care a studiat atât cultura Americii cât şi cea a Rusiei, aceasta din urmă ajungând în filele romanului său de debut, “Dezgheţul”. Întregul roman are structura unei foarte ample scrisori pe care personajul central, un avocat londonez, o trimite viitoarei soţii. Scriitura este un soi de mărturie a trecutului său...
Read MoreSfaturi practice pentru călătoria cu CFR
În urma experiențelor recent trăite, sfatul practic al zilei în ceea ce privește călătoriile cu CFR este: Aplicați violența! Nu, nu trebuie să loviți doamnele de la ghișeu, nici nașul și nici măcar pe muții aceeia care vând pixuri, creme vietnameze, cărți de joc și jucării de pluș care scot sunete enervante. Am să vă povestesc ce am pățit eu, apoi veți înțelege ce trebuie să faceți cu pumnii. Am călătorit destul de des cu trenul, în special în primii ani după mutarea la Timișoara. Am un sac de povești tragicomice legate de oamenii pe care i-am întâlnit, de condiții, deraieri, locomotive în flăcări, dormit prin depouri etc. Dar nu, acest articol nu-l dedic acelor momente. CFR-ul s-a schimbat destul de mult în ultimii...
Read MoreAş putea fi oricine
Mă gândesc că nu există comportament uman, pe acest pământ, care să nu poată fi însuşit sau, cel puţin, simulat cu succes. La fel şi cu aspectul, atât cât ne permite mama natură. Mai mult sau mai puţin, suntem toţi actori în viaţă. Afişăm zâmbete când dorim să primim zâmbete, deşi, câteodată, prea puţin ne interesează. Afişăm grimase atunci când dorim să subliniem natura serioasă a unei probleme şi ne vine să-i aplicăm interlocutorului o corecţie de genul “palmă cu putere peste ochi”, dar ne abţinem şi accentuăm grimasa. Poate de multe ori înjurăm după ce închidem telefonul. Poate facem ochii mari şi umezi, de puppy, când dorim să obţinem ceva. Oh, ăsta-i deja comportament canin, am divagat. Mulţi...
Read MoreMuzica nu-i mereu ca vinul
Astăzi am ceva curiozităţi muzicale stârnite, azi noapte, de vizionarea unui videoclip al celor de la Depeche Mode. Urmărindu-l, mi-am amintit că a existat o perioadă în care se purtau adevărate războaie între rockeri şi depechişti. Au trecut foarte mulţi ani de atunci, dar războaiele între genuri sau trupe încă există. Cu alţi actori în rolurile principale, dar există. Dacă ascultăm metale, nu ascultăm Lady Gaga, dacă ascultăm indie sau trupe al căror nume începe cu “The”, nu ascultăm muzică emo sau trupe al căror nume începe cu “My”, dacă ascultăm jazz, nu ascultăm manele şi aşa mai departe. Nu e un lucru rău, e bine să avem gusturile foarte bine conturate. Gusturile mele sunt destul de variate....
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments