Vers de baladă în Operă Ţărănească

În versuri de baladă tradiţională, se spun adesea poveştile cele mai autentice ale unui neam. Şi când spun autentic, nu mă refer la faptul că, spre exemplu, au existat cu adevărat doi ciobani, unul ungurean şi altul vrâncean care, pe la apus de soare, s-au decis să-l omoare pe cel moldovean. Mă refer la credibilitate, la rituri şi datini. Şi când iei o baladă din popor, o cizelezi puţin, adaugi elemente demne de o tragedie greacă şi-o spui pe vers cântat pe scena unui teatru… iese o operă. O operă ţărănească.

Am crescut cu poveştile româneşti, cu basmele lui Petre Ispirescu şi baladele populare dintre Carpaţi. Dar cine spune că ale vecinilor nu merită auzite? Şi dacă aţi făcut greşeala să credeţi asta, daţi-mi voie să vă spun că vă înşelaţi.

Mă grăbesc să vă povestesc despre “Opera Ţărănească” văzută aseară la Teatrul Maghiar pentru că următoarea reprezentaţie va fi în curând. Ştiu sigur că am convins oameni să meargă să vadă piesele acestui teatru şi, dacă se va întâmpla asta din nou, aş vrea să aveţi timp pentru a vă face rezervări.

Prezentul piesei se desfăşoară pe parcursul unei zile despre care ar trebui să putem spune că este una deosebită. Cum altfel ar putea fi când urmează a fi oficiate atât o nuntă, cât şi o logodnă? Povestea are în centru două familii ce urmează a se reuni. Începutul, care prezintă pregătirile pentru nunta ce-l va lega pe Roland de tânăra Etelka, pare să dea tonul unei poveşti cu un final ca “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. V-am menţionat mai sus că este vorba despre o istorisire cu inserţii de tragedie, ca atare vă puteţi da singuri seama că lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Fiecare personaj îşi are drama proprie: tatăl Eletkăi, cu a sa viaţă plină de minciună, mama ei, cu ale sale aventuri, părinţii lui Roland, îndureraţi de înstrăinarea primului lor născut, Imre Jr. şi, nu în ultimul rând, Julika, orfana adoptată de familia lui Roland, cu a sa iubire neîmplinită şi cu trupul său vândut unui şef de gară, pe-al său nume Vali Pop.

Trecutul este cel care ajunge din urmă toate personajele, istoriile lor luând turnuri diferite pe măsură ce se descoperă pe ei înşişi şi pe cei de lângă. Am să evit să vă spun mai multe, pentru că v-aş strica plăcerea, dar vă pot spune că avem parte de afecţiune debilă, de vulnerabilitate anxioasă, de  destăinuiri, de frivolitate, de incest şi chiar omor. Nu ştiu dacă finalul este neaşteptat. Eu, una, l-am intuit doar pentru că am un talent în a ghici astfel de lucruri. Aşadar, voi poate veţi avea o surpriză.

Pe cei mai mulţi dintre actori nu-i văd pentru prima oară. Am mai avut plăcerea să-i urmăresc în piese ca Vremuri de Pace, Gardenia sau Quartet. Piesa din urmă nu mi-a plăcut absolut deloc, trebuie să recunosc, dar actorii au fost geniali. Totuşi, pe niciunul nu l-am văzut cântând până acum. Îmi plac artiştii compleţi şi nu pot să nu mă gândesc cum, pe vremuri, stăpânirea mai multor arte era mandatorie pentru a obţine titulatura de artist. Îi felicit sincer!

În altă ordine de idei, puteţi vedea “Operă Ţărănească” pe 19 aprilie sau 14 mai 17 mai. Eu v-o recomand.

Later edit: Mea culpa pentru greșeala de la sfarșit. Piesa se joacă în 14 mai, nu în 17.