Sunt o romantică
Îmi amintesc din tinereţe (ştiu că-i funny să spun asta la 24 de ani) că refuzam să mă cataloghez ca fiind romantică. Nu ştiu, poate şi faptul că eram parte dintre “ăia de la info” m-a ajutat puţin. Am fost un soi de popular-geek. Nu şi nu. Eu nu eram capabilă să mă îndrăgostesc, florile mă lăsau reci etc. Cum am ajuns după câţiva ani în poziţie diametral opusă… nici eu nu ştiu.
Prima mea dovadă de romantism a fost în clasa a noua când prietenul meu de pe vremea aceea ne-a comparat, în scriitura lui dintr-o felicitare în formă de inimioară (bineînţeles), cu un ghepard (sau panteră?) care jinduieşte prada în junglă. Bogdane, dacă citeşti asta, iartă-mă că am făcut-o publică. It means war, I know… Am continuat pe parcursul anilor cu inimioare de pluş care scoteau nişte zgomote odioase, flori, bileţele, poezii etc.
Oi fi eu romantică, dar cu un twist. Nu-mi plac chestiile cheesy, dar trebuie să recunosc faptul că au avut şi acestea farmec la momentul lor. Totuşi, dacă astăzi cineva îmi scrie o poezie… mă fac toată moale şi pufoasă şi oftez de cel puţin 15 ori. De drag, bineînţeles. Evident, nu sunt capabilă să primesc un compliment, ca atare m-aş purta cel puţin ciudat. Probabil aş reacţiona ca la grădi şi i-aş da cu poezia în cap.
Nu ştiu dacă m-a învăţat cineva prost sau am ajuns eu aşa “prinţesă” pe propriile-mi puteri, dar mi se pare că orice femeie are dreptul la doza ei zilnică de sugar, fie că este un SMS cu “Bună dimineaţa! Îţi doresc o zi minunată.”, flori primite doar pentru că e miercuri sau o ciocolată caldă pe malul Begăi la -20 de grade. Toate astea pe lângă îndatoririle generale printre care se numără deschisul uşii la maşină, ţinutul paltonului când ea se îmbracă, turnatul în pahar sau, de ce nu, dusul gunoiului (care, să fie clar, nu-i treabă de femeie decât dacă locuieşte singură şi nu are de ales).
Şi nu pot să nu observ în câte cupluri a murit sau n-a existat niciodată bacilul ăsta de romantism. Şi mă-ntristez.
Băieţi şi bărbaţi… puneţi mâna şi faceţi ceva!
___
P.S. Scuzaţi naivitatea postului, cred că mă tâmpeşte spiritul Crăciunului.
auzi nu ma fa ca fac oracol si iti sa mi-l completezi….romantica mica ce esti
Şi mă-ntrebi de cine-mi place din clasă?
normal…dupa cine ti s-au aprins calcaiele si care e proful preferat )
Gigi, draga mea, de tine-mi place >:D<
yuy noh amu am rosit >:D<
Multumesc Anca, intotdeauna mi-am dorit ca TOATA LUMEA EVER sa afle asta
>:D< Oh… hai că e foarte cute. P.S. Nu mai ştiu ce scria pe tricoul ce ţi l-am luat eu, ca să mă fac şi eu de râs… ceva cu “leutzul meu”. Şi, ţine cont şi apreciază, m-am chinuit cu el. Pe la Piteşti l-am comandat.
da da tin minte…. ))))))