Personal. Dileme.
Pentru a fi şef pe nişa ta, trebuie să fii cel mai bun. Eu n-am niciun domeniu în care să excelez. Ştiu să fac câte puţin din toate. Oricum, în ceea ce priveşte “fiţuica” de faţă, dintre toate nişele din lume, eu am ales “blog personal”. Impropriu spus “nişă”, dar sunt convinsă că-nţelegeţi voi ce vreau să spun. No, eu cu blogu meu personal, de parcă eu aş fi cea mai extrovertită, cea mai deschisă, cea mai transparentă etc. Nu-s. Da’ am blog personal? Am. Şi scriu pe el… ce? Păi jumătate sunt chestiuni care îmi plac mie (teatru, filme, cărţi, festivaluri etc.), iar cealaltă jumătate, surprinzător, sunt chiar gânduri, frânturi de imaginaţie şi trăiri personale. Nu e “incredibil de personal” (TM), dar las câte ceva din mine de fiecare dată când scriu. Şi… who gives a fuck? Asta o să mă întreb mereu.
Serios, oare interesează pe cineva conţinutului unui blog personal? Citeşte cineva cu plăcere scremerile intelectualo-depresivo-maniacale? E vreo artă ascunsă în ele? Eu una citesc bloguri personale, deşi câteodată mă simt cu bocancii pe “persianul” din sufrageria omului. Poate eu le citesc dintr-un sentiment de apartenenţă la secta idealilştilor care cred despre ale lor gânduri că sunt originale.
Am nevoie de un feedback. Aici, la o bere, la telefon… cum vreţi voi, dar lămuriţi-mă.
Mie îmi plac cel mai mult blogurile personale. De multe ori spun o poveste pe care n-ai auzi-o la cafea, n-ai cum să o citești într-o carte și nici nu o să o auzi vreodată de la cei care le scriu. Sunt un fel de dovadă că oamenii încă simt și nu s-au transformat în sclavi idioți ai unui sistem greșit și capitalist. Deci scrie, că te citim cu drag
Aşa-i. Eu, cel puţin, în intimitatea casei, în faţa tastelor, am curaj să mai multe şi mai interesante “poveşti” decât aş face-o la o cafea.
Te-as contrazice un pic. Mai multe si mai interesante nu dar mai frumos impodobite, mai articulate si, poate, ceva mai tulburatoare.
Ce-i drept, nu mă vedeţi în spatele blogului cum dau din mâini, cum casc ochii, cum oftez Dar uneori e mai bine aşa :p
Si eu ma intreb, uneori…
Păi… dacă găseşti răspuns să-mi spui şi mie
Sunt prea multe variabile aici. Depinde cat de bine cunosti persoana, in ce moment citesti, si alte cele. Mie imi place sa citesc bloguri personale pentru ca vad moduri diferite de a privi o situatie.
Te-nţeleg, doar că uneori ideile sunt atât de abstracte sau atât de personale încât e greu să le găseşti la mai mulţi.
Cum spuneam… “secta idealilştilor care cred despre ale lor gânduri că sunt originale”
Nu trebuie să fie originale. Uite, mâine voi citi de la mulți oameni despre Gaga și voi vedea perspective diferite asupra unui concert. Deci și eu voi ști mai multe, și voi avea mai multe argumente.
Consider originalitatea un mare atu. Acum, cum spui şi tu, subiectul poate fi comun, dar măcar perspectiva şi “input-ul” personal să fie unice. Nu-mi plac relatările de genul: “Am fost, am văzut, ce fain a fost.”
Tocmai pentru ca nu esti cea mai extrovertita si volubila persoana scrii. Probabil.
Nu cred ca poti sa faci o ‘nisa’ din blogul personal.
Recunosc, si eu ma mai uit la trafic si la views pe articol dar nu pentru ca simt ca imi creste ratingul. Ci doar sa imi dau seama daca rezonez cumva cu cei care arunca un ochi pe ceea ce am scris.
La mine e 100% personal si mi’l place. E acolo pentru ca ma ajuta cand am ganduri ce ma apasa. Cumva le las acolo, sa mai respire si sa pot sa mai respir si eu. Asta e scopul lui pentru mine.
Unele bloguri sunt funny, altele dark, altele de-a dreptul idioate. Oricum, fiecare e unic acolo si cred ca asta e si scopul. Ajuta ‘scriitorul’ la fel cum ajuta si cititorul sa se inteleaga mai bine.
Asa ca da-i inainte, e ok
Funny, dark, idioate. Sper numa’ să nu fac parte din ultima categorie :p
Deci… deci… ă… deci… deci… ă…
Îi cunoşti, nu? Ei bine, ei n-ar putea să scrie vre-o dată, 3 propoziţii care să aibă logică (nici măcar cu pixul). Tu poţi, cei d’or comentat mai sus pot (nu poate, da, POT!). Ăsta-i răspunsul meu la marea ta dilemă. Ţine creierul antrenat!
Deci scriu pentru că pot. Face sens. Serios, e cel mai valid argument de până acum.
Dreptate are Ovidiu U
În ceea ce mă priveşte te citesc pentru că sunt convinsă (chiar daca un pic şi subiectivă) că ai talent la scris.
Şi… pentru că… deşi (cred că) am decenţa să nu intru încălţată pe “persianul” tău, îmi place al nabii de mult sa trag câte un pic cu ochiul pe gaura cheii Păcat omenesc… Se simte cineva vrednic sa arunce primul piatra?
N-ai intrat tu încălţată pe covorul meu, mamă, da nici nu ai dat cu aspiratorul că tot ai fost în vizită la Timişoara, aşa, de dragul vremurilor când era fiică-ta acasă şi făcea dezastru
Dezastru faci şi acum când eşti în vizită acasă
Surprinzător, la Timişoara, eşti alt om. Nu a fost nevoie să dau cu aspiratorul.
Apreciază însă ca am făcut vinete şi ciorbă şi ciulama .
Pentru mine bloggingul, atunci cand nu e despre vreun hobby, e terapie. Poate ca pare un mod exhibitionist de afisare dar am ajuns la o varsta la care nu mai imi pasa… Scriu liber, esti liber sa citesti. Nu pierd insa din vedere ca sunt o suma de oameni care probabil citesc (sau scaneaza) randurile mele asa ca ma straduiesc sa le dau o forma cat mai placuta. Sa merite efectiv a fi citite… Intr-un fel, imi controlez prin asta ambitiile pesudo-literare pentru ca vazand rezultatul imi dau seama de masura talentului pe care-l am (sau nu).
Cred ca sunt inca cititori de bloguri personale… as inclina sa cred ca nu s-au redus deloc. Sunt doar mai tacuti decat de obicei. Multimea blogurilor sau lipsa timpului efectiv acordat lor adaugate la modalitatile mult mai simpliste de feedback (like, share, star, RT) a redus mult interactiunea cu ei. Dar sunt acolo.
Ceea ce ma intristeaza insa e transformarea unor bloguri incredibil de personale in bloguri excesiv de profesionale. Sau disparitia lor completa. Si nu e vorba de o pofta perversa de-a mea pentru picanterii din viata cuiva ci de simpla placere de a citi un text frumos articulat pe o idee cu care poti rezona, fara linkuri si la care poti medita. De a identifica niste ganduri originale. De a gasi acea fraza cheie care dezleaga esenta intregului rationament ce-a dus la nasterea unei postari de blog.
Lucrul bun e ca in permanenta apar bloguri noi. Si toti incep la modul personal.
Legat de blogurile noi, am văzut câteva și m-a durut mintea. Cred că începe să scrie generația cu BAC-ul picat…
Si pe mine m-au intrebat de ce nu scriu pe o nisa mai mare, dar eu nu vreau…Mie imi place sa scriu despre orasul meu..Primul meu blog a fost personal..Mi-e dor de vremurile alea
Oircum, e o nișă bună. Eu am foarte multe căutări Hunedoara – related și nu am scris decât cîteva articole în care am vorbit despre orașul meu natal.
Prefer sa citesc blogurile personale cu poze, dar sunt ok si alea cu emoţii, simţăminte, reţete…
De-aș fi mai fotogenică mi-aș ilustra fiecare articol cu figura mea Dar nu sunt, nu știu de ce. Să ne înțelegem, eu sunt foarte frumoasă, cred că fotografii sunt nepricepuți
Păcat că n-ai buton “same here” la comentarii. Mi-s în asentiment cu Cristina. Scrie tu numa’.
Eu îmi bat gura aici cu originalitatea și tu îmi ceri buton de “same here”?