Oare as fi un parinte bun?
Întâmplarea face să mă învârt în cercuri în care lumea mai are pe ici-colo câte un prunc. Unii mai proaspeți, alții de 5-6 ani. Inevitabil, particip total pasiv (că na, ce știu eu despre copii, neavând niciunul la activ?) la discuții începând de la baby-talk și baby-formula până la grădinițe, școli și after-school.
Recent s-a dat ceva lege care obligă copiii să meargă la școală cu un an mai devreme decât se mergea până acum, mai exact, în anul în care pruncul împlinește 6 ani, jap pe băncile școlii. Isterie generală, copiii nu mai au copilărie. Probleme grave. Ba că nici n-au învățat să-și șteargă mucii încă, ba că nu pot sta liniștiți patru ore sau cât o mai fi programul în ziua de azi. Ei bine, eu nu înțeleg asta și sunt total de acord să se meargă mai repede la școală. Unu la mână, nu se merge direct în clasa I, se merge în așa numita „Grupa 0”. Să fim serioși, nu cred că învățătorul se așteaptă să vină la cursuri numai genii și alți prodigioși. Nu cred că un copil normal ar avea probleme în a se descurca. Cum spuneam și în postul anterior, vârsta nu are atât de multă relevanță în ochii mei, așa că dacă ai norocul să fi produs un copil perspicace, de ce să nu-l pregătești pentru viață cu un an mai repede? Doi la mână, oricum se va juca, pe computer, ce-i drept, căci copiii din ziua de azi nu mai știu să se alerge și să-și spargă capetele cu pietre pe-afară.
Mai e și problema cu after-school-ul, generată de câteva întrebări esențiale. Cine duce/aduce copilul la/de la școală? Mă întreb dacă în ziua de azi chiar au dispărut copiii cu cheia legată de gât. Noi cum reușeam? Ei de ce nu pot? Generația asta n-ar trebui să ne depășească? Apoi, cine-i ajută la teme? Mă gândesc că asta intră în fișa postului de părinte. Nu ești cu adevărat părinte până nu te chinui, după o politehnică sau o facultate de matematică terminată, să rezolvi aritmetica nucilor de cocos dintr-o povestioară. Cu cine stă copilul acasă până ajung părinții? Și noi stăteam singuri. Și nu exista cuptorul cu microunde care să ne facă mai ușoară viața. Cât e de greu să scoți o farfurie din frigider, s-o îndeși în cutia magică cu unde și să apeși un buton?
Nu zic că nu sunt bune programele after-school, dar sunt foarte scumpe și mulți nu și le pot permite. Din câte știu eu, costă undeva la 600 lei pe lună, ceea ce este foarte mult pentru o familie cu venituri medii, care poate mai are și o rată la bancă. E cazul să dispere dacă nu pot finanța așa ceva?
Și eu am mers mai repede la școală. Ba mai mult decât atât, am și lipsit o bună bucată din clasa I din motive de sănătate. Și ce? Am ajuns rău? Plâng că mi-am pierdut un an din copilărie? Sunt și acum copil uneori, dacă stau bine să mă gândesc.
Acu ziceți voi. Am dreptate sau mi-aș persecuta copilul?
27 Comments
Submit a Comment
Social
Sustin
Si eu cred ca prinde bine clasa asta pregatitoare. Pentru ca te obisnuiesti cu scoala fara sa ii suporti inca rigorile (teme, etc). Nu toti copii ajung la gradinita, asa ca pentru ei cred ca ar fi mai mic socul daca primul an la scoala ar fi … altfel.
Nu stiu daca mai poti lasa in ziua de azi copii cu cheia la gat de la 7-8 ani, cum era pe vremea mea (
), pentru ca pe atunci nu era asa periculos drumul spre casa. Si ma refer acum doar la partea rutiera. Bine, intr-un grup mai mare probabil nu s-ar intampla nimic. Dar cu un sandvich si stat singuri acasa cateva ore cred ca s-ar descurca.
Eu nu zic să fim spartani, dar totuși până când să-l cocoloșești? E drept, eu mai vreau și-acum să mi se facă măr ras cu biscuite, dar asta nu înseamnă că nu pot face singură. E o alegere
Ioi… mar cu biscuite… Uite ce-ai facut! Acum mi-e pofta!
Ouă fierte moi, amestecate cu miez de pâine?
Da’ nu exista gradinita – grupa mare deja destul clasata – sa-i lase totusi copilului… jucariile (fanteziile) (si jocul, inca odata) ?
Fiecare etapă își are locul ei, iar trecerea asta e destul de lină. Cum spunea și Crinutza mai sus, grupa asta de tranziție e binevenită.
Copiii nu mai au copilărie… mmmmm…. cei care ţipă cel mai tare (şi aici mă refer strict la problema clasei zero) sunt cel mai adesea chiar părinţii care pun cel mai serios umărul la distrugerea copilăriei implicându-şi odraslele în mult prea multe activităţi, uneori doar pentru că aşa e la modă. Dans, limbi străine, sporturi, informatică… şi lista ar putea continua. Sunt de acord că un copil trebuie să aibă activităţi interesante, dar nu atâtea şi în acelaşi timp. Nu pot decât să constat că se întâmplă tot mai des să se mute competiţia din sala de clasă la uşa ei… între părinţi….
.
Am avut şi eu uneori astfel de derapaje. M-au adus pe drumul cel bun o urmă de raţiune şi un copil cu destulă personalitate
Şi… da, cred că ai fi un părinte bun.
Cred in adaptabilitatea copilului si bunatatea parintelui (cine isi pune intrebarea daca este un parinte bun – inseamna deja ca se autocontroleaza – pe criteriul binelui copilului.
Iar pentru toti copiii mai mici, nu va fi bine ca vor fi mai multe locuri, in gradinite ?
E adevărat, locurile în grădinițe sunt puține. Știu că este un număr maxim de copii pe care îi poate avea în grijă o educatoare, iar acesta este de cele mai multe ori depășit.
“cine isi pune intrebarea daca este un parinte bun – inseamna deja ca se autocontroleaza”
Se autoconsoleaza cu ce, mai exact?
Citește cu atenție, a scris autoCONTROLEAZA nu auto CONSOLEAZA.
Avem a cere scuze.
scuze,
Dar trebuie – neaparat – pe langa sentimentul linistitor al obisnuintei cu scoala, un plus de dotari :
Banci ergonomice, lumina mai corecta si cat mai naturala, de la stanga la dreapta, caldura si de ce nu, autobuze pentru copii, …)
Si zambete (arte frumoase)
http://www.youtube.com/watch?v=OCSevzJQ2-Y
cand mergeai tu cu cheia la gat ? ziceai ca ai 23 de ani?
or bloodie me at least.
vorbesti ca unu de 40 de ani.
n-ai persecuta copilul. dimpotriva, i-l motivezi si tu ca rasplata vei si mai mult motivata si devotata.
do you wanna marry me?
http://www.youtube.com/watch?v=ghZt2cILcCU
Eugen, a merge cu “cheia la gat” nu este un fapt ce caracterizeaza oamenii de 40 (+ sau -) de ani si nici nu trebuie luat literlalmente.
“Cheia la gat” cred ca stii ca face referire la modul de crestere pe care unii pariniti (putini, ca procent) il practica si in ziua de azi; adica a lasa copilul sa se responsabilizeze o leaca, indiferent ca are doar 6 ani si este vulnerabil. Este un mod sanatos de a educa un copil desi pare riscant si, prin urmare, a devenit ceva rarisim.
Asadar, si un copil nascult in anul 2000 poate fi educat dupa metoda “cheii la gat” daca are parinti curajosi
Eugen, mergeam când eram și eu prin clasele primare. Parcă o văd și acum. O cheie galbenă, pătrățoasă, legată cu un șiret negru pentru pantofi.
Suntem intoxicati si ipohondri.
Nu zic de mine sau cei care comentam acest articol, cat zic de societatea de azi si de tinerii pariniti.
Da, am uitat ca am crescut cu cheia la gat!
Suntem crispati si suferim de tot felul de sindromuri fataliste, devenim exagerat de protectivi cu copiii nostri, incat ajungem sa ii ingradim intr-o pelicula imaginara care poate actiona in mod nefast pentru cei mici.
Copiii de astazi sunt mult mai tristi, pentru ca la randul lor sunt angrenati in porcaria asta cu performantele pe orice plan, idee indusa de parinti: “lasa-l sa se joace 5 ore pe calculator, ca daca nu e bun la carte, o invata sa umble cu calculatoarele si se castiga multi bani din asta; si nici nu pateste nimic in fata calculatorului…daca isi rupe piciorul afara?” – nu e un exemplu aleatoriu, este o mentalitate ce stiu sigur ca exista in randul parintilor.
sindorame* – ca asa ar fi corect
Eu mă întreb, dacă acești copii nu mai sunt lăsați pe-afară și sunt protejați excesiv, cum își mai construiesc un sistem imunitar?
Greu spre deloc.
Doar pentru că îți pui intrebarea, răspunsul este: nu.
Eu as zice ca tocmai pentru ca-si pune intrebarea, raspunsul este da. Pentru ca un parinte prost e tot ala care gandeste ceva de genul “las’ ca-l facem si vedem noi apoi cum o fi”.
Nu e nimic rau in a te intreba daca vei fi in stare sa-i oferi copilului o educatie adecvata.
M-ați lămurit
Humm, am greșit întrebarea la care am răspuns. Am răspuns la întrebarea legată de persecutatul copilului
Deci răspunsul la întrebarea din titlu este ‘da’. 
Dar dacă vrei să nu-ți urăști copiii, ai grijă și cînd îi faci
Stai liniștit, nu mă grăbesc
Ai dreptate 100% , si eu am fost de la 6 ani la scoala, si chiar sunt bucuroasa ca am terminat cu un an mai repede decat majoritatea, nicidecum ca mi-am pierdut un an din copilarie…
Așa e. Mai degrabă sunt marginalizați cei „mai bătrâni”, decât cei mai mici. Poate e vorba și de o chestiune preconcepută, cum că cei suspect de mari probabil au repetat un an.