Nu-i vin mai bun decât cel “povestit”

Mă apropii cu paşi repezi de finalul poveştii despre ceea ce a fost Timişoara Brands Tour. Pentru oaspeţii din alte oraşe, tot acest periplu a continuat cu o vizită la Arsenal Park, dar noi, cei de-ai casei, cum s-ar spune, i-am îmbrăţişat şi le-am urat “drum bun” imediat după vizita la Cramele Recaş şi am pornit înapoi înspre Timişoara noastră. Înapoi la viaţa reală.

Şi spun înapoi spre viaţa reală pentru că experienţa de la Cramele Recaş a fost… n-am cuvinte, ceva deosebit. Ştiu, aţi putea spune că, fiind invitată la acest eveniment, este obligaţia mea să-mi aleg bine cuvintele şi să am grijă să aduc o mulţime de complimente companiilor implicate. Nu este deloc aşa. Nu mi-a impus nimeni să scriu absolut nimic, iar dacă aş fi simţit eu vreo datorie, aş fi putut înşirui o listă de link-uri. Am simţit nevoia să spun asta, ca disclamer, pentru că nu am decât superlative la adresa celor de la Recaş.

Ajunsă la Recaş, stânjeneala mea că am apărut în hanorac şi jeanşi la o degustare de vin, eveniment care este considerat, totuşi, select, a fost risipită imediat de frigul care mi-a intrat în oase. Am fost primiţi în mijlocul viilor, în câmp deschis, în vânt şi ploiae. În mintea mea se luptau doar două gânduri. Iştenem, de ce nu posed o umbrelă şi de ce nu am luat pe mine o haină mai groasă. Am primit un pahar care a fost imediat umplut cu vin. După prima înghiţitură şi primele cuvinte calde de întâmpinare, vremea a început să nu mai conteze.

Totuşi, şi timpul ăsta, a ţinut cu noi până la urmă. A ieşit soarele, vântul s-a potolit. Cum spunea domnul care ne-a condus prin tot procesul de fabricaţie al vinului, cineva din grupul nostru e norocos. Ne-am plimbat printre tancuri imense. Gândul meu a fost, bineînţeles, “Astea sunt toate pline cu vin?”, îndreptându-mi privirea către nişte răcitoare imense a căror capacitate n-am reţinut-o şi mi-ar fi imposibil să o estimez. Am primit foarte multe informaţii tehnice legate de presare, filtrare, transport şi îmbuteliere. Dar noi suntem bloggeri, nu oenologi,  şi ca atare am fost impresionaţi mai degrabă de capacitatea de producţie, de sticlele care veneau necontenit pe banda rulantă şi de laboratorul special. Nu ştiu voi, dar eu nu mi-am închipuit niciodată câtă ştiinţă şi câte halate albe sunt în spatele unui vin. Nu sunt nici pe departe cunoscătoare, dar ştiu că băutul vinului este o artă. Cu toate astea, nu m-am gândit niciodată că şi producţia lui trebuie să fie asemenea.

După brief-ul tehnic, am ajuns la partea cea mai aşteptată. Degustarea. La fel cum v-am spus şi în articloul despre Timişoreana, cred sincer că gustul este cel mai important în ochii (sau, dacă e să vorbim literalmente, gura) consumatorului. Am ajuns în pivniţa cramei şi parcă am schimbat secolul şi am aterizat pe la 1600 în pivniţa unui castel. După ce am străbătut un culoar întunecat, luminat doar de torţele de pe pereţi, am ajuns într-o încăpere obscură, plină cu butoaie. În capătul ei, o masă lungă, cu lumânări şi pahare. După nu mai puţin de 20 de ani, Cramele Recaş au turnat în pahare vin spumant. Am încercat două variante. Părerile au fost împărţite, unora le-a plăcut primul soi, celorlalţi cel de-al doilea. Un lucru este de reţinut aici, fiecare a găsit ceva care să-i satisfacă papilele gustative şi ăsta nu-i lucru puţin. Eu nu am fost niciodată fană de spumante, dar astăzi mă întreb oare ce prostii am băut până acum? Căci ceea ce am gustat în pivniţa aia a fost demenţial.

Am lăsat paharele şi ne-am îndreptat către sala în care aveam să degustăm nu mai puţin de 7 feluri de vin. Vă jur, n-am stat niciodată la o masă mai mare şi mai frumoasă de când mă ştiu. Totul avea o alură medievală. Timid, m-am aşezat într-un capăt de masă. Pregătite în faţa mea, fişa de degustare şi platoul cu diverse brânzeturi şi fructe pe care urma să le gustăm împreună cu vinul. Recunosc, am avut nevoie de puţin ajutor pentru a le potrivi (mulţumesc, Andrei). Cum vă spuneam, nu sunt cunoscătoare. Dintre cele 7 feluri de vin (seci şi demiseci) 3 au fost bune, 2 nu chiar pe gustul meu şi 2 au fost excepţionale. Vinurile bune au fost un Riesling Castel Huniade, o Fetească Regală Sole şi un Cabenet Sauvignon La Putere. Nu mi-a plăcut Rose-ul Sole, dar am oservat că a fost pe gustul amatorilor de vin dulce. Pentru mine, vinul dulce nu e vin. Nu m-am înţeles prea bine nici cu Feteasca Neagră La Putere, deşi le-a plăcut mulotora dintre comeseni. Din punctul meu de vedere, Muscatul Cocoşul dintre Vii şi Cuvee Ümberland sunt două vinuri extraordinare. Din fericire, am primit la plecare un Cocoş pentru acasă.

După degustare, eram gata-gata să mă pregătesc de plecare. Deja ne răsfăţaseră cu vinuri şi mâncare, ce mai putea urma? Păi a urmat masa. O altă sală cu o masă impresionantă, 3 feluri de mâncare deosebite, printre care un fel cu iepure pe care eu nu l-am mâncat, ştiţi că nu pot mânca animale simpatice, alte vinuri şi, bineînţeles, un desert. Dintre vinuri am ales să beau doar Solo Quinta, un vin ciudat, o combinaţie îndrăzneaţă care a primit cea mai importantă distincţie primită vreodată de un vin românesc. Dar atât de bun. Masa a fost acompaniată de acorduri de vioară ale unui menestrel, lucru care s-a încadrat perfect în peisaj.

În momentul în care am plecat de la Crame, mă simţeam de parcă aş fi petrecut o săptămână la spa, parcă m-aş fi rupt de lume pentru a-mi face un cadou: relaxarea. Dacă în România ospitalitatea turistică este cu adevărat o problemă, oamenii pe care i-am întâlnit la Recaş sunt cu 20 de clase peste tot ceea ce am văzut până acum oriunde, în orice ţară. Dacă se întâmplă să treceţi pe-aici, aflaţi de la mine că acest oraş nu înseamnă doar un drum naţional pe marginea căruia se vând struguri şi vinuri. Undeva, în spate, se ascunde ceea ce v-am descris mai sus. Am martori care să confirme că la sosirea în Timişoara i-am sunat pentru a le povesti cu entuziasm despre experienţa asta minunată. Vizitaţi cramele şi, promit eu, n-o să vă pară rău.

Fotografii realizate de Dragoş Asaftei.

___

Evenimentul Timisoara Brands Tour este organizat de PRbeta cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, Aventuria, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece