Muzica şi activităţile zilnice

Sunt convinsă că mulţi dintre voi aveţi, aşa cum am şi eu, o relaţie deosebită cu muzica. Eu, una, o integrez în mai toate activităţile zilnice. Ceea ce mi se pare interesant este efectul pe care îl are asupra mea, efect pe care nu că nu l-am conştientizat, pur şi simplu nu i-am dat importanţă.

Nu pot lucra dacă nu îmi place muzica pe care o aud. Hai că exagerez. Pot lucra dar nu sunt la fel de eficientă ca atunci când se aude din boxe ori din căşti o muzică pe gustul meu. Pe la mai toate locurile de muncă ascultam muzică în birou, dar s-a întâmplat de foarte multe ori să mă aflu, împreună cu gusturile mele muzicale, în minoritate. Serios, e cumplit să lucrez cu Kiss FM. Partea proastă este că majoritatea joburilor mele presupuneau multe (foarte multe) conversaţii telefonice, lucru ce nu-mi permitea să-mi îndes căştile în urechi. Din fericire, pe lângă faptul că nu ascultăm Inna şi Alexandra Stan la birou acum, nu mai am nicio treabă cu telefoanele şi pot să-mi ascult muzica în căşti.

Rămânând la partea cu lucrul, am observat că îmi aleg genul muzical în funcţie de ceea ce am de făcut. Pentru inspiraţie, spre exemplu, ascult Muse, Editors şi Radiohead, când mi-e foarte somn şi am un volum mare de muncă ce presupune mai mult timp decât activitate cerebrală, ascult dubstep.

Când conduc, am total alte reacţii decât cele ce ar fi de aşteptat. Spre exemplu, multă lume are tendinţa de a conduce mai agresiv dacă ascultă muzică mai “agitată”. Eu ascult în maşină, printre altele, Rammstein, Prodigy, Infected Mushroom, drum’n'bass şi alte de-astea de urcat pe pereţi, dar conduc cât se poate de calm. Pe de altă parte, dacă ascult ceva mai liniştit, Audioslave, să zicem, mai tare mă mâncă talpa pe acceleraţie.

Când scriu, muzica este, de multe ori, cea care dă nota articolului. Nu de puţine ori am avut o idee destul de colorată care a sfârşit într-un articol sumbru pentru că ascultam Portishead. La fel şi invers, dacă ascult Kooks, nu am nicio şansă să scriu un articol mai “întunecat”. Eu am şi stilul de a scrie dintr-o bucată, repede, ca şi cum aş povesti cuiva. Nu  schimb cuvintele, nu rearanjez frazele şi nu mă chinui să înfrumuseţez într-un fel sau altul construcţia textului. E la prima mână şi mi se pare cea mai bună variantă. Fac asta din plăcere şi vreau să fie natural, fără sforţări deosebite. Am învăţat, mai nou, să-mi aleg muzica în funcţie de idee, pentru a fi sigură că o exprim, aşa cum îmi doresc, până la capăt.

___

sursă foto