Manifest al sensibilităţii

Destul de târziu mi-am dat seama că fac parte din categoria oamenilor incapabili să îşi poarte războaiele. Existăm noi,  oameni înzestraţi cu suficientă inteligenţă încât să ne agrumentăm poziţia în orice conflict. Dar cum toate vin cu un preţ, cum orice monedă are două feţe, aşa şi noi, pe cât de inteligenţi, pe atât de proşti. Am primit, înspre echilibrarea balanţei, al naibii de multă pasiune, pasiune pe care nu ştim niciodată cum să o dozăm. Sprintăm pe prima sută de metri a maratonului, apoi obosim. Vorbele încep să doară, începem să înghiţim în sec, ideile sunt clare, dar se amestecă cu un urlet surd al dorinţei de linişte. Niciodată nu vom duce un război la bun sfârşit, dar nu, nu vom renunţa. Ne vom închista pentru o vreme, ne vom acoperi capul cu mâinile şi faţa cu masca indiferenţei.

Suntem acel soi de oameni incapabili să repare, genul de oameni care preferă, când lucruile nu merg aşa cum şi-ar dori, să o ia de la zero, mai degrabă decât să revină la cel mai recent moment de aproape-bliss. Vom arde poduri, vom otrăvi prietenii, vom frânge legături. Elasticitatea unora ne va permite să reconstruim totul. Pe altele le vom condamna la moarte veşnică. Şi vom regreta.

Ştim că merităm tot ceea ce este mai frumos în viaţă, iar aceste lucruri se află, uneori, la o întindere de mână. Niciodată nu vom considera că ceea ce ne este în proximitate este al nostru şi deci poate fi însuşit. Sperăm veşnic în dreptate şi cu ea murim în mână. Dacă ar fi să fie cu adevărat dreptate, lucrurile frumoase îşi vor croi drum către noi. Căci avem atâtea de oferit…

Suntem idealişti. Trăim printre nori.

Noi când urâm, urâm cu toată fiinţa, dar când iubim… de-asemeni, iubim visceral, pasional, dureros, aproape obsesiv. Nu, nu ne pierdem identitatea şi nu ne dăruim cu totul. Dar împărţim totul.

Ştim că greşim. Şi o facem mai des decât ne-ar plăcea să recunoaştem. Dar nu exsită supliciu mai mare decât cel la care ne supune propria conştiinţă. Ne vom înveli sufletul în mii de cilice, ne vom autoflagela mult timp după ce voi ne veţi fi iertat deja.

Ştim că suntem alunecoşi şi că vom evada adesea din braţele voastre, dar nu vom pleca niciodată în braţele alctuiva. Vom fi noi şi-atât, ne vom fi îngropat în drame, în lupte cu morile de vânt, în dezamăgiri şi depresii. Uneori vom avea nevoie de voi pentru a ieşi din vârtej, alteori ne vom descurca singuri. Doar descoperindu-ne veţi reuşi să înţelegeţi, cumva, haosul din mintea noastră. Veţi greşi şi voi. Ne veţi sufoca atunci când ne dorim să fim singuri şi ne veţi abandona atunci când vom avea cea mai mare nevoie de voi. Dar cine vă poate condamna? Adesea, nici noi nu conştientizăm ceea ce ne dorim cu adevărat.

Suntem impulsivi şi dificili.

Ştim că vă vom răni, ne vom purta, poate, urât, dar nu o vom face niciodată din răutate. Doar cu înţelegere şi toleranţă ne veţi putea avea prin preajmă. Şi nu v-ar părea rău, căci suntem nişte prieteni extraordinari, suntem altruişti. Suntem buni. Naiv de buni. Avem doar un mod al naibii de ciudat de-a o arăta.

Voi trebuie să aveţi răbdare cu noi. Dar cum vă putem cere asta când răbdarea este lucrul care nouă ne lipseşte cu desăvârşire?

Suntem construiţi din sticlă. Un om nu are capacitatea de a transforma în milioane de cioburi, dar poate adăuga crăpături ireparabile. Om după om, crăpătură după crăpătură… până într-o zi. Şi totuşi, asta nu ne face mai slabi. Suntem, şi noi, puternici în felul nostru. Am trece prin foc pentru aceia pe care îi iubim. Pentru noi, e adevărat, nu facem mai nimic. Poate că tocmai asta e. Poate că aşteptăm, cumva, să primim la fel de mult cât oferim.

Oare pe noi ne iubeşte şi ne preţuieşte cineva tocmai pentru felul acesta de-a fi?

***

Este, poate, pentru prima dată când îmi doresc să-mi citească rândurile cât mai multă lume. În primul rând cei care îmi seamănă. Sunt convinsă că sunt atât de mulţi aceia care se regăsesc. Apoi aş vrea să citească prietenii lor, iubiţii sau iubitele, colegii, părinţii, copiii… toţi cei care, mai rar sau mai des, respiră acelaşi aer cu ei. Poate ar înţelege mai bine.