Free Valium

Până mai ieri conduceam un Ford Modeo bătrâior, on tonă şi jumătate de fiare cu motor de 2 litri şi 140 de cai putere (dintre care cu siguranţă au mai sucombat câţiva din 1997 până azi). Am iubit maşina asta şi o iubesc şi astăzi, dar a venit timpul să ne luăm “Rămas bun!”. Hai să anunţ oficial, de dragul articolului, nu din infatuare, că de o lună sunt fericită posesoare a unei Fiesta de toată frumuseţea. Faptul că fac referire la ea la feminin nu se datorează strict genului cuvântului “maşină”, ci deopotrivă faptului că a reuşit, în puţin peste 30 de zile, să îmi toace nervii. Nu are ea altă vină, săraca, în afară de faptul că e franţuză după acte, dar îmi vărs şi eu amarul pe cine pot.

Tot ce vroiam era să spunem împreună “Da!” în faţa unei autorităţi, să-mi ia numele şi să i se înscrie pe cartea-i de indentitate, să-i punem, în loc de verighetă, atât în frunte cât şi în fund, două numere de mai mare frumuseţea. Negre, că de roşii e sătulă. Dar putem noi, ca oameni (şi maşini), să facem asta fără să ne distrugem psihic? Nu putem.

Ca să nu păţiţi ca mine, vă dau un sfat. Nu fiţi masochişti. Angajaţi o firmă de înmatriculări. Mie mi s-a recomandat asta, dar am refuzat vehement. De ce să dau eu bani pentru ceva ce pot face şi eu? Nu e chiar aşa. Pe lângă faptul că informaţia în ţara asta ţi-o obţii cu japca şi te trezeşti fâcând ture între ghişee şi xeroxuri că se vede capsa în copie ori nu e completat destul de lizibil numărul la pantof al semnatarului, doamnele de la firmele de intermediere înmatriculări trec peste cozi de parcă le-ar fi făcut mamele lor ghişeu. Oare dacă mă duc eu la tanti Puşa de la un ghişeu oarecare şi îi zic “Iubita, ţi-am adus şi eu încă un dosărel”, îmi zâmbeşte sau mă scuipă între ochi? Înclin către varianta a doua. Angajaţi-vă firmă de înmatriculări!

Ferească-te sfântul să-ţi faci un transfer de dosar de impozitare dintr-un oraş în altul pentru că ţi-ai schimbat domiciliul. O săptămână pentru 3 semnături. Copii peste copii ale documentelor, buletin vechi, buletin nou, fiscal de-ăla, fiscal de-ălălalt etc. Angajaţi-vă firmă de înmatriculări!

La RAR nu-ţi zice nimeni nimic. Nici măcar cât costă. Îţi vâră o tanti factura sub nas. 420 lei. Dacă eşti mai norocos, ca mine, ţi-o vâră şi pe-a doua. Încă 400 şi ceva de lei. Ai? N-ai? Nu contează, trebuie să dai. Şi personalul? De la casieriţa care mi-a închis ghişeul în nas pâna la inginerul ofticat pe mine(!) pentru că lucrează până la zece seara… numa dulceţuri. Angajaţi-vă firmă de înmatriculări!

Mâine mă duc la finanţe. A apărut ceva lege/ordonanţă/hotărâre care zice, cumva, că nu se mai plăteşte taxa de poluare. Sau se plăteşte, dar după 1 ianuarie 2013. Sau se plăteşte la fel ca acum. Nimeni nu ştie să îţi spună: “Fraiere, du-te cumpără-ţi bere de banii ăia, că nu mai tre’ să ne dai nimic” sau “O să mănânci pită cu pateu şi zacuscă lunile astea, că ai de dat atât“. Apoi mă duc să-mi scot numerele. Teoretic, ar trebui să dau un ban, să iau o chitanţă şi să duc un dosar la Mall (da, la Timişoara sunt vreo 5 instituţii cu sediul în Mall). Apoi să pot să circul. Credeţi că o să fie aşa uşor? În concluzie… angajaţi-vă firmă de înmatriculări!

 Şi-acum poate vă întrebaţi ce-i cu titlul. Păi e simplu. Am ajuns la concluzia că în loc de dozatoare de apă, ar trebui montate dozatoare de sedative şi tranchilizante pe culoarele instituţiilor publice. Mult mai utile ar fi!

___

sursă foto