When fish are food, not friends. Și un concurs.

Vreau să încep prin a vă spune că foarte multă vreme am trăit cu impresia că nu-mi place peștele. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa. Adevărul este că 1. probabil mi-era foarte lene să îl aleg de oase și 2. până acum câțiva ani nu încercasem prea multe sortimente. În barajul de la Cinciș cresc știuci, plătici și albiruri, nicidecum somoni și dorade. Totuși, după vreo doi păstrăvi bine gătiți și niște somon, am decretat că peștele este bun. Ar fi fost și păcat având în vedere zodia. Dacă aveți nedumeriri, da, sunt născută în zodia peștilor. Nu cred în zodii, dar mi se pare că se potrivește drăguț în context. Cu fructele de mare a fost altă poveste, una de dragoste. Dragoste la prima degustare, dacă vreți.

Deși am crescut, datorită bunicii mele, în cultul cărnii, cu sarmalele considerate garnitură la grătar și cu micii care se servesc musai în număr multiplu de cinci sau de șapte, nu sunt o mare amatoare a cărnurilor. Excepție fac zburătoarele și înotătoarele.

Și dacă vă povesteam a priori cum am decretat eu că peștele este bun, după o experiență recentă pot spune fără urmă de îndoială că peștele este foarte bun. Cu accentul pe „foarte”. Vorbesc despre experiența Sabres, restaurant unde am fost invitată alături de marea familie a bloggerilor din Timișoara. Nu a fost pentru prima oară când am trecut pragul Sabres. Am făcut cunoștință cu locul, la fel ca Oltea, datorită unui fost șef. Și tot la fel ca ea, după încetarea colaborării cu omul despre care vă vorbesc, am încheiat și idila cu Sabres. Nu-mi explic de ce.

După foarte mulți ani, am găsit locul schimbat. L-am găsit mai mare, mai cald, mai dichisit, am găsit atenție la detalii și, în general, un sentiment de bine. Poate că cel mai important lucru a fost că ne-am lăsat pe mâna lor când a venit vorba de mâncare și vin. Poate că, având meniul în față, nu aș fi comandat niciodată ceea ce a ajuns în farfuria mea în acea seară. Surpriza a fost una foarte plăcută.

După antreurile pe care le-am folosit pe post de teaser pe Facebook în seara aceea, meniul a arătat în felul următor.

 Platou Adriatica (Credit foto: Roxana Cioban)

 Platou pește de apă dulce (Credit foto: Roxana Cioban)

Eu, recunosc, m-am bucurat enorm că am nimerit mai aproape de primul platou. Fructele de mare și peștii de apă sărată îmi mângâie gusturile mult mai frumos decât peștii de apă dulce. Pe platoul Adriatica veți găsi doradă, ton, somon, caracatiță, creveți, calamar și sepie. Cel puțin pe astea mi le amintesc eu. Dacă e să îmi urmați sfatul și alegeți așa ceva, urmați-mi exemplul până la capăt și adăugați lângă toate acestea un sos Cocktail.

La final, am avut parte de un desert minunat și ca gust, dar și ca prezentare. Este vorba despre o cremă de vanilie cu fructe de pădure, o rețetă mix între Gordon Ramsay și doamna Viorica, cea care face minuni în bucătăria Sabres.

(Credit foto: Roxana Cioban)

N-aș vrea să închei acest articol și să omit să o menționez pe doamna Ingrid Sabău. Din „vina” ei restaurantul este ceea ce este, iar prezența sa alături de noi a contribuit enorm la zâmbetul care ne-a însoțit la plecare.

Și-acum să trecem la concurs:

Se face că Sabres a inaugurat un nou salon și este în pană de idei. Dacă până acum, fiind unul singur, nimeni nu se gândea la nume, iată că apare o nevoie de o diferențiere.

Așa arată:

Sabres 1

Sabres 2

Ce trebuie să faceți: Propuneți câte un nume ingenios pentru fiecare salon în secțiunea de comentarii.

Ce puteți câștiga: Dacă numele propuse de voi sunt cele alese, pe lângă mândria aferentă, primiți o cină pentru două persoane.

Haideți cu ideile!