Etape înecate în parfum

Nu ţi se pare ciudat cum o fotografie îţi poate spune întreaga voastră poveste? Cum, privind-o, dau năvală milioane de amintiri şi gânduri rebele împotriva cărora, ştii şi tu, nu poţi lupta? Este genul acela de trântă în care, pentru a evita dezdoământul fatal, e mai bine să depui armele înainte de a începe şi să te minţi că este alegerea ta şi că frâiele sunt în mâinile tale. Nu ţi se pare bizar cum, după ce jumătatea ta a plecat, îţi laşi uşor capul şi-ţi lipeşti obrazul de perna ce încă îi poartă căldura? Nu ţi se pare curios când, în maşină fiind, auzi la radio melodia voastră şi te trezeşti peste câteva minute, oprit pe dreapta, îngândurat, cu două mâini molatice şi-o inimă răzvrătită? Nu e ciudat cum întorci capul după străinul care poartă acelaşi parfum?

Pentru mine, cel mai fantastic declanşator de amintiri nedorite este mirosul. Mă scoate din minţi. Am purtat recent parfumul pe care obişnuiam să îl port cu multă vreme în urmă. Fără ca măcar să îmi dau seama ce se întâmplă, într-o secundă, m-am trezit într-un ansamblu haotic de amintiri eterogene legate de perioada aceea marcată de izul ce tocmai îmi invadase nările. Trezită la realitate şi cu raţiunea înapoi la locul ei, am realizat faptul că absolut toate etapele din viaţa mea sunt marcate de un anumit parfum. Abia acum îmi dau seama că numai în momente de cumpănă grozavă am încheiat relaţia cu un anumit olm. De parcă aş putea lichefia toate durerile şi le-aş amesteca cu ceea ce a mai rămas în sicluţă.

Să fie oare un semn faptul că acum nu foarte mult timp mi s-au scurs pe jugulară şi pe încheieturi ultimele picături din şip? Să fi fost acelea ultimele reminiscenţe ale unei vieţi care se cere uitată? Probabil că da.

Şi nu cred în puterea cumpenii anilor, dar cred în cumpăna minţii mele. Cred în muchia mea de pe care am să cobor ori în stânga, ori în drepta, nicidecum pe tăişul capabil să ucidă un spirit.

Aleg să-mi închei socotelile cu universul meu vechi şi să-mbrăţişez o lume nouă. O lume în care nu aveţi loc cu toţii, o lume pe a cărei listă de intrare se găsesc doar numele celor ce mă iubesc cu adevărat, ale celor capabili să sacrifice o crenguţă din ceea ce înseamnă pentru o secundă de fericire sinceră a mea, ale celor care mă plac pentru ceea ce sunt cu adevărat, ale oamenilor care mă fac să zâmbesc doar când mă gândesc la ei. Şi am să renunţ la compromisuri majore, la purtători de măşti, la campioni în jocul cu sentimentele, la oameni care mă fac să vărs lacrimi şi la oameni ieftini şi superficiali.

Nu ştiam până acum ce-mi doresc de Crăciun, dar cred că s-a conturat destul de bine o idee. Vreau schimbarea în frumos.

Un parfum nou mă aşteaptă.

Sper.

___

sursă foto