Cu var pe spate, “Hunedoara”
Vreau încă de la începutul articolului să lămurim două aspecte. Am fost întrebată de foarte multe ori, mai ales în primii ani de locuit în Timișoara, de unde sunt. Am răspuns: “Hunedoara”. Următoarea întrebare a fost “Adică din Deva?”. În momente de genul ăsta îmi vine să-i dau cu harta României peste cap interlocutorului. Așadar, primul aspect. Sunt din Hunedoara. Orașul Hunedoara. De fapt e municipiu, dar te mai uiți? Cert este că nu-s din Deva, deși împărțim același județ. Ok, deja mi s-a urcat tensiunea la cap numai gândindu-mă și am uitat care era al doilea aspect. A, da. Hunedoara e în Ardeal. Nu în Banant! Conform noii împărțiri, cea de anul acesta, ar ține de Banat, dar este doar o chestiune administrativă. Altfel, ține de Ardeal. (Dacă vă aud cu Erdélyi magyar föld, vă bat)
Deși n-am sânge albastru, m-am născut la poalele castelului. Da, din mamă munteancă și tată născut în Hunedoara, dar din părinți moldoveni. Orișicum, în Hunedoara am crescut.
Îi știți pe ăia care pleacă în Italia șase luni și se întorc cu limba română – como se dice – uitată? Sau menajere plecate în Germania care se plâng de stau pe autobahn? Că-mbulzeală pe autostradă nu ne mai șade bine să zicem. Alora, cum să vă spun eu, dar mă ia și râsul când aud așa ceva. Adică fratele meu, ai plecat din România, de la coada vacii, te-ai emancipat făcând construcții și menaj în diaspora, ai venit înapoi cu o pisicuță cu volan pe dreapta sau mai știu eu ce mașină cu climă bizonică (dar vai, ce Audi impresionant!) și-mi zici că ai uitat limba? Mon frere, mă lași?
Și de ce v-am zis eu toate astea? Păi pentru că am remarcat că în 7 ani de când locuiesc în Timișoara, m-am bănățenizat ușor. Nu se vede prea tare, doar că adesea e “na” în loc de “no”, am învățat ce-i ăla șpaiț, beau cafă nu cafea, nu mai folosesc cuvinte ca “dic” sau “dilău” (astea poate pentru că nu mai am nici eu 14 ani).
Concluzia e simplă: Trebuie să mă opresc înainte să mă renege poporul meu!
11 Comments
Submit a Comment
RSS and Social
Activez la
Ne vedem la
Pitești și Ploiești. Mi se întâmplă adesea să întâlnesc această confuzie când vorbesc despre locul meu de baștină. Grea geografia.
Da, da, sunt de acord cu tine. Când spun că sunt din Sebeș Alba toată lumea mă ia la mișto că-s moață. Ce treabă au moții cu orașele săsești?
Cât despre schimbarea subdialectului…e normal și e o chestiune involuntară. Mută-te în Oltenia vreo 10 ani și vezi cum începi să vorbești cu cuvinte de-ale lor. Să-ți ”uiți” însă limba maternă e cu totul altă poveste. Am scris și eu despre asta de vreo câteva ori.
Da, da, direct la San Severin mă duc.
(no offence, e doar o glumă)
Eu cand aud Hunedoara, ma gandesc din prima la Hunedoara, nu la Deva. Sa stii ca ai dreptate, multi dupa ce se ridica prin strainatate uita ca au plecat din sura in cizme de cauciuc.
no hai la castel! dic moldova!
Vin cand o mai fi vreun festival
Ia pune-te în locul meu și reacționează la următoarea: Tu ești din Baia Mare, așa-i? / Nu! Din Satu Mare! / Ah, totuna-i!
Mnoh, mi se întâmplă frecvent, încep să dau din cap că da la Baia Mare, că n-are sens să mă contrazic cu omul! 
Apoi, invariabil, sunt întrebată dacă vorbesc ungurește, iar cotele de mirare devin suspecte pentru mine. Doar n-oi avea chiar ditamai accentul…
Adevăru-i că ștaul nemțesc e crimă cu premeditare, jur! Cred că să-i spună pe românește i-ar lua din amploare!
Mulțumesc de porția de haz, como se dice, mi-ai gustat!
”no” rulz. ”na” gay. salutari de la un moț.
Mno… ce bine de mine ca nu stie lumea de Bailestiul meu… doar Amza Pellea ma scoate la lumina. Dar si asa e greu de reperat pe harta. Si n-are cum s-o-ncurce cu zona: oltean pur-sange.
Cat despre uitatul limbii, am prieteni care sunt plecati de ani buni in strainatate si au facut exact cum spuneai tu, dar nu exagerat: 2-3 cuvinte… si alea rasfirate. Le-am dat peste nas. Stii ce mi-au zis? Ca, folosind atat de des anumite cuvinte, instinctiv le rostesc in straineza de domiciliu… Eu ii inteleg pe ei, ca-s ai mei… de ceilalti, nu stiu ce sa zic. Cazuri exagerate de straineza am vazut si nu mi-a picat bine
Eu știu unde e Băileștiul. Am avut o colegă de birou de aolo. Ce-i drept, înainte să știu de la ea, habar nu aveam.
On the other hand, să știi că eu am întîlnit unii care credeau că Hunedoara orașul e reședința județului, pe principiul Brașov-Brașov. Drept pentru care orgoliul meu de deveancă a suferit puțin, dar i-am catalogat inculți și mi-am văzut de treabă