Iubesc România, dar nu mă iubește înapoi
Acum mai multă vreme decât aș vrea să recunosc – nu de alta, dar parcă nu vreau să-mi dau seama cum se adună anii – aș fi murit cu steagul României în mână. La acea vreme nu ieșisem dintre granițele țării și îmi era foarte simplu să mă opun vehement ideii. Gândire de adolescent: Nu am gustat, dar știu că nu-mi place. „Unde ajungem dacă plecăm toți?” mă întrebam pe-atunci. Și convinsă eram că „trebuie să fii ori prost ori leneș ca să nu fi în stare să faci ceva și în țara asta”. Cea din urmă afirmație o cred și astăzi, dar cu vremea am adăugat câteva note de subsol. Am crescut într-un oraș în care, judecând astăzi după numărul de mașini cu numere galbene, probabil că nu mai durează mult...
Read MoreSunt atât de femeie câteodată…
Departe de mine gândul de a atașa titlului un sens peiorativ. Este doar un adevăr. Eu sunt genul de persoană care nu crede în egalitatea dintre sexe. Și nu, nu mă refer la lucuri ca dreptul la vot și statul la cratiță. Sper că v-ați dat seama că am mai multă minte decât atât. Mă refer la faptul că unele lucruri sunt făcute mai bine de către bărbați, iar altele de către femei. Și fiecare sex își are caracteristicile sale evidente. N-aș vrea să încep o polemică, este pur și simplu ceea ce cred. Mi se acceptă, nu? Să revenim totuși la subiect. Am început să scriu articolul acesta pentru că mă aflu într-unul dintre momentele alea în care vreau ceva, dar nu știu ce. Vreau ceva „așa”, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu...
Read MoreAmalgam
Faptul că am stat departe de blog pentru mai multe zile v-ar putea da impresia că nu am avut nimic de scris. Sau că nu mi-am plătit internetul. Nu este deloc așa. De fapt, ultimele zece zile au fost amețitoare. Au fost zile pline de experiențe noi, atât fabuloase cât și al naibii de neplăcute, gânduri de tot felul, atât ale mele cât și ale altora, destăinuiri, o răceală nesimțită, un spectacol incredibil, două road trip-uri și multe altele. Note to self: după ce termin de scris articolul acesta, chiar trebuie să îmi plătesc internetul. Weekendul trecut am fost din nou la Râușor, în aceeași formulă în care am fost și anul trecut. Adică împreună cu straightAD-ul despre care pe blog nu v-am povestit atât de des, dar cei care mă...
Read MoreMy Bucket List
Eu am așa o fire schimbătoare. Poate că tocmai din acest motiv se întâmplă destul de rar să îmi fac planuri și să le duc la bun sfârșit în forma în care le-am gândit ințial. De cele mai multe ori fie renunț la ele pentru că nu îmi mai stârnesc deloc interesul, fie suferă alterări serioase. Nu îmi lipsesc nici visurile nici ambiția, ba chiar am din belșug. Îmi pierd repede entuziasmul, asta e tot. Deși nu îmi place să fac liste, mă mai găsesc uneori copunând câte una. Câte un “To do list” pentru a nu scăpa din vedere nimic din ceea ce am făcut sau câte o listă cu “New year’s resolutions” pe care nu o respect niciodată în totalitate nu strică. Cu toate astea, îmi dau seama că pe bucket list-ul...
Read MoreDespre cum ne fac blogurile, câteodată, vulnerabili
Undeva pe la sfârșitul anului 2007 a ieșit de sub degetele mele primul articol din multele pe care aveam să le public de-a lungul timpului. Sunt aproape sigură că acel blog nu a fost citit de nimeni altcineva în afară de mine însămi. Nu cred să fi trecut mai mult de câteva zile până să îl șterg. N-am abandonat ideea însă. Așa se face că pe la începutul anului 2008 m-am apucat din nou de scris, iar scriitura a preluat ca autor pseudonimul pe care îl folosesc și astăzi. Mi-a fost rușine de faptul că am blog. Nu am o explicație pentru asta. Probabil motivul era nesiguranța manifestată față de ideile pe care le lansam. Acum realizez faptul că mă expun și îmi asum acest lucru. Pe atunci însă, lucrurile stăteau puțin altfel....
Read MoreCu var pe spate, “Hunedoara”
Vreau încă de la începutul articolului să lămurim două aspecte. Am fost întrebată de foarte multe ori, mai ales în primii ani de locuit în Timișoara, de unde sunt. Am răspuns: “Hunedoara”. Următoarea întrebare a fost “Adică din Deva?”. În momente de genul ăsta îmi vine să-i dau cu harta României peste cap interlocutorului. Așadar, primul aspect. Sunt din Hunedoara. Orașul Hunedoara. De fapt e municipiu, dar te mai uiți? Cert este că nu-s din Deva, deși împărțim același județ. Ok, deja mi s-a urcat tensiunea la cap numai gândindu-mă și am uitat care era al doilea aspect. A, da. Hunedoara e în Ardeal. Nu în Banant! Conform noii împărțiri, cea de anul acesta, ar ține de Banat, dar este doar o chestiune...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments