Plai 2012: bilanţ personal interemediar
Aşa cum vă anunţam într-un articol anterior, ieri s-a dat startul la Plai Festival. Am văzut foarte mulţi reprezentanţi ai presei, prezenţi la evenimet. Am încredere că vor face o treabă bună în a vă relata, pas cu pas, ceea ce s-a întâmplat acolo. Eu voi profita de statutul meu permisiv, de blogger, şi am să împărtăşesc ceea ce simt eu faţă festival. M-am trezit, ieri, rostind următoarele cuvinte “Este festivalul pe care îl aştept tot anul“. Nu mă gândisem niciodată la asta, dar informaţiile din subconştient se mai scurg, uneori, printre buze, şi te fac să realizezi lucruri nebănuite. În cazul meu, vorbitul ăsta fără mine, m-a făcut să conştientizez ce fel de ataşament am faţă de Plai. De cum am trecut...
Read More14-16 septembrie. Plai Festival.
An de an, toamna aduce la Timişoara un festival foarte drag mie. Anul acesta, Festivalul Plai, căci despre el este vorba, se află la cea de-a şaptea ediţie. Aşadar, şapte ani de multiculturalitate, de muzică bună, de literatură, de workshopuri, de responsabilitate în faţa mediului, de film etc. Eu am trecut poarta muzeului, prima dată, în 2008. De-atunci m-am îndrăgostit iremediabil de acest eveniment şi încercuiesc, an de an, data în calendar. Plai nu este doar pentru Timişoreni. Însuşi sufletul festivalului este multiculturalitatea, ca atare invitaţia organizatorilor se extinde asupra tuturor colţurilor de ţară sau de lume în care v-aţi putea afla. Dacă nu sunteţi de prin zonă, aţi putea opta fie pentru campingul din incinta...
Read MoreFân Fest Roşia Montană partea a II-a: Despre Festival
Departe de mine gândul de a vă convinge într-un fel sau altul în ceea ce priveşte conflictul de la Roşia Montană. Ştiu că este puţin probabil să pot. Şi nici nu este scopul meu. Vreau doar să vă spun câteva cuvinte despre oameni. Fân Fest s-a născut din spirit civic, responsabilitate socială şi solidaritate. Nu contează din care tabără facem parte, aceşti oameni merită toată admiraţia. Vorbesc despre cei însufleţiţi de problema în sine, cei cărora le pasă, cei care fac voluntariat, cei care îşi freacă mâinile scotocind după soluţii, cei care nu vor să distrugă pentru a construi etc. Bineînţeles, nu toată lumea e aşa. Au fost aproximativ 4000 de participanţi, potrivit organizatorilor, dar, dintre aceştia, mulţi nu...
Read MoreFân Fest Roşia Montană partea I: Despre conflict
Faptul că citiţi acest blog vă face consumatori de internet şi, din această postură, categoric aţi intrat în contact cu păreri diverse legate de Roşia Montană. Personal, în ceea ce priveşte deja mult-prea-mediatizatul conflict de la Roşia Montană, am refuzat mereu să mă alătur unei cauze în detrimentul celeilalte, ba chiar am refuzat să-mi exprim o părere, oricât de simplă şi nevinovată ar fi fost. În fapt, aveam extrem de puţină informaţie şi aceasta mi-o culesesem doar din ceea ce ne-au vârât pe gât atât unii, cât şi ceilalţi. Un lucru îmi era şi îmi este şi astăzi clar. Nu mai este cool să fii activist întru salvarea Roşiei Montane, dar este cool să te ataşezi uneia dintre cele două combatante, indiferent dacă...
Read MoreJurnal de călătorie partea a IV-a: Anonimul
În această seară are loc închiderea Festivalului de Film Independent Anonimul. Aflată în ultima zi, privesc în urmă cu trei zile şi mă gândesc cât de sceptică eram în privinţa lui înainte de a ajunge. A fost, până la umă, o surpriză plăcută. Merită drumurile lungi. Şi când spun “drum lung”, mă refer în special la cele 24 de ore ce urmează să le petrec pe vapor şi în trenuri. Anonimul nu este numai o gală, ci şi o competiţie. Sunt înscrise filme independente în trei categorii: lungmetraj, scurtmetraj animaţie şi scurtmetraj ficţiune. În ultima zi de festival, publicul votează, public care are rol de unic jurat. Să vă spun ce am votat eu. Lungmetraj: Alps (Grecia, 2011) Un film… fucked-up. Într-un sens...
Read MoreJurnal de călătorie partea a III-a: Delta Dunării
Aşa cum spuneam, anul acesta, în programul meu de vacanţă şi-a făcut loc şi Festivalul de Film Independent “Anonimul”. Pentru cei dintre voi care nu ştiţi unde are lor acest eveniment, vă spun eu că totul se petrece la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. Acum, eu nu-s cel mai bun organizator de vacanţe, recunosc. Sunt genul de persoană care îşi aruncă rucsacul pregătit pe ultima sută de metri în spate, ura şi la gară. În incultura mea, nu am ştiut că pentru a ajunge la Sfântu Gheorghe e nevoie de o călătorie pe Dunăre, cu un vas. Aici a intervenit prima problemă. Aveam eu ceva emoţii legate de călătoria în sine, am auzit destul de multă lume căreia i se face rău pe apă, dar minunatul nostru CFR a ţinut să...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments