Cat de importanta e varsta?
Încep prin a vă spune că am 23 de ani. Alții ar spune 24, dar anul acesta refuz să îmbătrânesc. Am explicat aici de ce.
Nu sunt genul de persoană care să judec o carte doar după copertă. E adevărat, se întâmplă adesea să-mi fac o primă impresie și de cele mai multe ori să fie corectă. Ar fi absurd să pretind că asta se întâmplă în 100% din cazuri, mă mai înșel uneori, dar impresia asta nu e atât de înrădăcinată și înverșunată încât să n-o pot schimba. Îmi place ca oamenii să judece (implicit să MĂ judece) după criterii mai profunde decât aspectul fizic sau vârsta, însă, așa cum știm cu toții, asta nu se întâmplă întotdeauna.
Deși nu fac de foarte multă vreme umbră pământului, am destul de multă experiență profesională. Nicio muncă nu e rușinoasă, ca atare am făcut și muncă de jos. Nu, n-am dat la lopată, dar am bătut iarna satele, prin nămeți amețitori, pentru vânzări door-to-door. Pe de altă parte, am avut și posturi sus-puse. De director, gen. Ei bine, mie mi se pare că remunerația oricărui angajat trebuie să fie calculată strict prin prisma competențelor și realizărilor sale. Corect, nu? Aparent, nu! Ori altfel de ce mi s-ar fi spus, la o cerere de mărire de salariu: „Ai 19 ani, câștigi suficient pentru vârsta ta.” Evident, am întrebat dacă ar fi fost altă situație în cazul în care aș fi avut 30 de ani spre exemplu. Răspunsul m-a lovit: „Da, dacă erai mai mare, primeai mai mult. Și-așa, la ce-ți trebuie atâția bani? Eu în studenție… [povești cu pateu cu biscuiți și cartele de la cantină]”.
Trecând de la partea financiară la libera exprimare, am pățit în altă companie ceva deranjant. Post important, răspundere, obligații. Drepturi mai răruț că-i mai drăguț. Am avut tupeul să îmi spun un punct de vedere care a deranjat pe cineva mai sus ierarhic decât persoana-mi. Bun, nu ești de acord cu mine. Atunci argumentează-mi! Cred sincer că replica „La vârsta ta ar trebui să-ți ții gura!” nu constituie un argument, ci mai degrabă evidențiază lipsa vreunuia.
Exemplele din păcate sunt mai multe. Mă întreb dacă ăsta e gradul de superficialitate al lumii sau sunt doar cazuri izolate.
Ar trebui să fie vârsta un element atât de important? Eu nu cred. Din punctul meu de vedere, mai bine un angajat la 19 sau 80 de ani, dar capabil, decât unul la 30-35 de ani, dar mediocru.
21 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- Uniforme – Jescu. Săftescu-Jescu - [...] Articolul pe care l-am citit azi-noapte la Anca pe blog m-a pus pe gânduri şi mi-am adus aminte de ...
- Uniforme de tot soiul – Jescu. Săftescu-Jescu - [...] Articolul pe care l-am citit azi-noapte la Anca pe blog m-a pus pe gânduri şi mi-am adus aminte de ...
Submit a Comment
Social
Sustin
Total de acord. De altfel, eu nu am înţeles niciodată de ce la noi nu se practică sistemul cu “student la 13 ani, dacă ai cu ce” ori viceversa. Age is overrated.
Din câte am înțeles, s-a introdus acum ceva lege în învățământ, lege care-ți dă posibilitatea să termini liceul în 2 ani. Mă mir…
Vîrsta nu e importantă, experiența da. E foarte ușor să recunoști un copil de 24 de ani. De exemplu, zilele astea îl dă jos pe Băsescu, Huo RMGC, Stop ACTA – dar cînd îi întrebi de ce, devii fie băsist jegos, fie vîndut la RMGC, sau ‘de-ai ălora’ – unde ăia cu ACTA nu se știe care sunt.
Un copil de vîrsta ta nu poate argumenta. Mai rău, există copii de 30 de ani, de 40 de ani sau de 70 de ani – cazuri tragice, în care experiența de viață nu mai contează pentru că nu e acompaniată de un om care să reflecteze asupra unor idei, unor fapte, unor simțăminte. Nici ei nu pot argumenta. Nu pot susține un dialog de idei, ci doar de forță și de pumni. Ori, se știe, de pe la 14 ani încolo pumnul poate deveni foarte puternic, suficient cît să dărîme pe cel din fața ta.
Tu ești printre excepții – te felicit. Sigur, la 24 de ani încă ai teribilisme, absolutisme, încă știi totul, și le știi pe toate mai bine. Dar e ok – ești oricum mult peste cei de vîrsta ta prin faptul că știi să argumentezi. Dar ți se aplică un șablon: 24 de ani? Muci la nas, nu știi nimic. De ce? pentru că it’s too god-damned easy. Gîndește-te așa – cînd o să ai 30/35 o să te uiți la cei de 24 și o să-i elimini mental din start – pentru că îți dai seama cît de full-of-shit sunt, pentru că o să-ți dai seama cît de full of shit ești acum. Nu pentru că ai fi acum așa, ci pentru că evoluezi, crești, devii mai bună, mai coerentă, mai inteligentă. And that’s the natural way.
Now, that’s the thing with the age. You’ll grow and see. But why hurry?
Viața trebuie să fie o continuă evoluție. Ar fi trist să mă uit în spate și să îmi dau seama că au trecut ani și nu s-a schimbat nimic la mine. Perfect de acord cu tine.
Esența era alta. Vorbeam despre un soi de discriminare pe tema vârstei, de beneficiile ce ți se cuvin în urma muncii tale, beneficii care nu ar trebui să țină cont de ani.
Nu era vorba de o comparație a eului de azi cu cel de acum 10 ani, sau cel de peste 10 ani. Era vorba de o comparație între doi indivizi complet diferiți, unul mai competent, dar mai tânăr, altul mai puțin competent, dar cu avantajul vârstei.
Sunt între rîndurile mele și motivele unei astfel de discriminări. Două din ele: 1) și tu vei face o astfel de discriminare mai încolo (și e și normal) și 2) ești judecată, probabil, de niște oameni imaturi, incapabili de a sesiza valoare (asta a fost un pic voalată). Nu înseamnă însă că nu poți să le iei în serios criticile. În general au dreptate – dar nu cînd discriminează, ci cînd argumentează discriminarea.
1. Nu pot spune că nu voi discrimina la 35 de ani, dar nu văd de ce aș face-o, având în vedere că nu o fac acum în cazul celor de 14 ani.
Că majoritatea nu cunoaște limba română, că mulți habar nu au să se poare… asta e altceva. Intervine punctul 2. Argumentarea. Am motive solide, dar nu pot generaliza.
Ori în cazurile expuse de mine, faptele susțineau contrariul, iar argumente contra nu existau.
Concluzie: Sunt de acord cu punctul 2. Cu primul, nu.
The fun part is that we can agree to disagree
Dorin, dacă toată lumea ar fi de acord cu toată lumea, n-ar mai fi nimic interesant
Blogurile sau presa ar fi doar înșiruiri de truisme, relatări fade și conversație zero. 
Da, da, dar avem libertatea de a ne opri dintr-o discuție ciclică, în care niciunul nu va putea să aducă nimic nou și bun. )
Da, vârsta e importantă. Uneori experiența celor mai vârstnici își spune cuvântul, alteori avântul, creativitatea, dorința de nou sau poate un anumit soi de “teribilism” specifice celor tineri preiau frâiele. Echilibru fragil, mereu instabil. De aici cred ca vine progresul.
Dacă reușim să ne analizăm și respectăm părerile cred că avem doar de câștigat.
Am crezut întotdeauna că am ce să îi învăț pe cei mai tineri decât mine, dar în egală măsură și eu am ce să învăț de la ei.
Corect, dar câți gândesc așa? Dacă stau bine să mă gîndesc, sunt mulți care nu sunt dispuși să învețe nimic, de la nimeni, indiferent de vârstă.
salutare, ma bucur ca te-am gasit! am fost nitel prinsa zilele astea
revenind, eu cred ca la varsta pe care o porti cu mandrie, ai putea folosi putina diplomatie. uneori poti ajunge unde vrei si fara sa bati cu pumnul in masa, dar sa ai rabdarea sa folosesti toate ocaziile ce se ivesc. un drum mereu ascendent iti doresc!
Din păcate nu sunt o persoană foarte diplomată. Aș spune că sunt brutal de sinceră și directă mai degrabă.
eu am 27 si inca cred ca am 23
no worries !
Ciocnim la 70 de ani tot pentru 23?
Corect !
Din pacate, pretinsul ascendent al varstei, constituie pentru multi un argument el insusi, desi asta e chiar o eroare de logica ( al carei nume nu il mai stiu ). Eu am 26 de ani si am murit cu dreptatea in mana de multe ori…inteleg perfect !
Mda. Exact așa sunt și eu, deși, cum spunea aA mai sus, câteoda ai mai mult de câștigat cu diplomația. Cu toate astea, pentru mine corectitudinea și adevărul sunt mereu cele mai importante elemente.
Pai da, cu diplomatie, dar tot te lovesti de -tu esti mica, ce stii tu ?-
Dai (impersonal vorbim) dreptul celui mai mare* daca nu ti-l fura. Just ?
*experimentat
Mai zic si eu, de parca nu ar fi zis ceilalti inaintea mea.
Bineinteles ca are importanta. Pentru ca intr-un mediu normal implica experienta, la fel de bine inteles. Tu probabil te referi la un caz special si particularizat. Ca ai inceput sa lucrezi de mica si ca ai fost discriminata.
Sa iti zic de ce are importanta varsta: in primul rand cand esti tanar nu poti lucra de suficient de mult timp in firma. implicit habar nu ai de dedesupturile de acolo. Ca iti dai cu parerea si ti se raspunde: taci ca esti mic e probabil cea mai buna metoda de a-ti inchide gura. Odata pentru ca o zice cel care e peste tine si in plus ca sa iti argumenteze ca gresesti ar insemna prea multa bataie de cap si eventual sa iti spuna niste lucruri pe care nu ar trebui sa le cunosti.
Sustin copiii rebeli, si eu am fost oarecum unul. Dar pe masura ce am crescut imi dau seama ca unele lucruri se iau ca atare. De exemplu nu iti judeci parintii, chiar daca tu la 20 de ani te crezi mai destept. Sau lasi batranii pe scaun chiar daca mergi doar o statie. Cand esti junior intr-o firma taci si inghiti pentru ca e si asta o metoda de a invata. Nu o fi cea mai buna metoda de a modela pe cineva dar iti zic eu ca functioneaza.
Bă Wolfgang, ține-ți gura! Ce știi tu despre muzică la vârsta ta?