Aş putea fi oricine
Mă gândesc că nu există comportament uman, pe acest pământ, care să nu poată fi însuşit sau, cel puţin, simulat cu succes. La fel şi cu aspectul, atât cât ne permite mama natură. Mai mult sau mai puţin, suntem toţi actori în viaţă.
Afişăm zâmbete când dorim să primim zâmbete, deşi, câteodată, prea puţin ne interesează. Afişăm grimase atunci când dorim să subliniem natura serioasă a unei probleme şi ne vine să-i aplicăm interlocutorului o corecţie de genul “palmă cu putere peste ochi”, dar ne abţinem şi accentuăm grimasa. Poate de multe ori înjurăm după ce închidem telefonul. Poate facem ochii mari şi umezi, de puppy, când dorim să obţinem ceva. Oh, ăsta-i deja comportament canin, am divagat. Mulţi au altă atitudine când ţin în mână un whisky on rocks decât atunci când ţin în mână o amărâtă de bere, deşi locul este acelaşi, la fel şi compania. Femeile poartă sutiene cu bureţi. Bărbaţii poartă tricouri care să le-ascundă burta sau îşi cumpără maşini puternice sperând că vor compensa pentru chelie.
Ne schimbăm şi ne prefacem de dragul unor persoane sau când contextul o cere. Nu este neapărat un lucru rău, totuşi, nu putem spune chiar tot ce ne trece prin minte la orice oră, oricui. Nu este rău decât dacă este cu măsură, să-i spunem… diplomaţie.
Uneori… chiar lumea e cea care îţi cere să te schimbi, să te controlezi, să te abţii…
Aş putea fi, dacă ar trebui, cea mai diplomată persoană. Aş putea fi cea mai sensibilă, cea mai prietenoasă, aş putea convinge pe mai oricine să mă iubească sau să mă urască. Aş putea fi extrem de amabilă şi săritoare. Aş putea fi cel mai bun prieten al tuturor. Aş putea fi un bun ascultător. Aş putea fi cea mai excentrică. Aş putea fi oricine altcineva decât mine aşa cum mă ştiţi.
Dar nu sunt, so suck it!
___
Foto: Eye of the Chameleon (sursă)7 Comments
Submit a Comment
Social
Ma desfasor profesional la:
Merg la:
Sustin
da cand simulezi fericirea se cheama ca joci un rol? da cand ajungi sa-ti asumi rolul pentru ca pur si simplu ala e cel pe care ti l-ai ales cu buna stiinta e bine sau rau? tu insati nu esti cumva doar un rol, mult mai simplu de jucat?
A simula fericirea este, într-adevăr, un rol. Are, poate, chiar şi un scop: Acela de a o transmite celorlaţi, pe deoparte, şi să încerci să te ascunzi, să devii opac, pe de altă parte. În momentul în care ţi-o asumi, aşa cum e, ori începi să confunzi jocul cu realitatea, ai pierdut lupta.
Despre faptul că poate noi înşine suntem un rol mult mai simplu de jucat, nu pot spune mare lucru. Mă pune, cumva, pe gânduri. Poate e jocul din episodul pilot, pe care au să fie construite toate.
Roluri, dileme, fapte, interpretari.Toate vin si pleca precum valurile atunci cand tu esti strafundul oceanului numit Existenta. Daca alegi constient se numeste VIATA, altfel doar suntem ” traiti” si “consumati” de tipare. Razvratirea ta fata de rolurile principale este fireasca. Daca te simti bine cu tine nici nu le observi, daramite sa le dai atata importanta.Esti tu si esti bine!
Nu îmi place ideea de “tipar”, dar poate tendința de a respinge constant tiparele, a devenit un tipar ea însăși.
hehe, my point exactly.
Păi aia era ideea articolului, dar nu puteam s-o las aşa, fără context. De-asta am scris restul textului
Glumesc, evident, dar e un final foarte potrivit pentru multe dileme de-ale mele
Are potenţial de “filozofie de viaţă”.