Amalgam

Faptul că am stat departe de blog pentru mai multe zile v-ar putea da impresia că nu am avut nimic de scris. Sau că nu mi-am plătit internetul. Nu este deloc așa. De fapt, ultimele zece zile au fost amețitoare. Au fost zile pline de experiențe noi, atât fabuloase cât și al naibii de neplăcute, gânduri de tot felul, atât ale mele cât și ale altora, destăinuiri, o răceală nesimțită, un spectacol incredibil, două road trip-uri și multe altele. Note to self: după ce termin de scris articolul acesta, chiar trebuie să îmi plătesc internetul.

Weekendul trecut am fost din nou la Râușor, în aceeași formulă în care am fost și anul trecut. Adică împreună cu straightAD-ul despre care pe blog nu v-am povestit atât de des, dar cei care mă cunosc știu cât sunt de încântată de colegii mei. A fost epic, dar a fost urmat de vești neplăcute. Tot la munte s-a instalat și răceala mea de care încă mai trag. Vreau să vă spun că dacă eu am ajuns să beau alt ceai decât cel negru și lămâie cu miere (bleach), înseamnă că-s chiar rău. Andrei, dacă îmi recomanzi iar ceai de chimen cu țuică, o să te înjur (double bleach).

Îmi dau seama acum că articolul ăsta nu are nicio noimă, dar coerența lui (sau lipsa ei) reflectă coerența minții mele (sau lipsa ei). Cum nu pot scrie nimic mai inteligent la ora asta, o să-i dau înainte și o să vă povestesc ce am făcut în continuare. După o noapte… grea, am plecat în formulă foarte frumoasă într-un road trip de fete. Bine, a fost și un băiat, dar am fost majoritare, așa că nu se pune. Am făcut, cum s-ar spune, turism cultural. Ne-am dus la Sibiu să vedem Faust. Și l-am văzut. O să-mi dau toată silința să vă povestesc ceva despre spectacolul ăsta. Mi se pare imposibil de făcut o cronică. Nu exagerez, este pur și simplu uluitor și te lasă fără cuvinte.

Gata, nu mai turui în continuare. O să încerc să mă adun și să scriu ceva mai interesant zilele următoare. Să-mi amintiți să vă povestesc experiența foarte interesantă cu nesimțiții de la RETIM, ok?

Cheers.