5 ani de oameni, nu www-uri

 Mă gândeam că ar fi frumos să vă povestesc despre aniversarea bloggeristică de aseară. O dădusem puţin în melancolie, îmi vedeam deja articolul minunat şi sensibil, dar nici nu mi-am terminat bine gândul că a şi apărut articolul Corinei. A fost ceva de genul: “Beat this!”. Şi adevărul e că nu pot spune mai frumos decât a făcut-o ea, aşa că nu are rost să citiţi în continuare. 

 Acum, pentru cei care nu sunt la curent, aseară am sărbătorit cinci ani de întâlniri offline ale bloggerilor din Timişoara (băştinaşi sau adoptaţi). Este un succes faptul că, pur şi simplu, încă ne suportăm după atât de mult timp, mai ales că unii dintre noi participă încă de la început. Însă e mult mai mult de-atât. Dacă vă mai amintiţi, v-am povestit într-un articol mai vechi ce mi-a adus mie blogul. Spuneam atunci:

Mi-a adus prieteni buni. M-am îndrăgostit în repetate rânduri. Cu oamenii ăştia am fost la concerte, festivaluri şi în tot soiul de vacanţe. Mi-au dat să mănânc. Mi-au dat de băut. Am dansat până dimineaţa. Am învăţat, oarecum, să cânt la chitară. Jobul actual. Cu unii am locuit în aceeaşi casă. Am împărţit ultima ţigară ori ultimul pateu. Mi-au dat sfaturi. M-au ajutat să mă mut. Mi-au dat curent la maşină în cele 1000 de cazuri în care am rămas fără. M-au încurajat să scriu, că cică scriu frumos. Au stat nopţile la telefon sau la bere cu mine, când eram supărată. Oh, şi câte uit acum.

Şi să nu credeţi că asta s-a întâmplat o dată pe lună, când este întâlnirea “oficială” TM99Blog.

Dragilor, mulţumesc pentru cei aproape 5 ani în care aţi fost minunaţi.

Şi lista cu lucruri frumoase creşte pe zi ce trece. Eu pe mulţi îi văd cu adevărat prieteni şi îmi place să cred că este şi reciproc valabil. Nimeni nu mai vede bloguri şi scriitori. Cred că după primele întâlniri am început să ne vedem oameni, nu www-uri ambulante.

Aseară numărătoarea a ajuns la 54. 54 de îtâlniri, multe înnecate în alcool şi fum, multe dansate, una deghizată, una îmbrăcată în roşu, una cu pălării, două cu secret santa, una cu laser tag, două cu Macarons, două cu Monstruleţi (ai căror părinţi ne-au oferit tortul de aseara şi cărora le mulţumim). Şi astea sunt doar cele de care îmi amintesc eu acum. Un singur lucru mă întristează… că nu va mai fi niciuna cu Adelina.

Aseară ne-am oferit cadouri. Fiecare dintre noi (mai mult eu, ce-i drept) am aşteptat cu nerăbdare atât să ne deschidem cadourile cât şi expresia celor pe care i-am cadorisit noi înşine. Mulţumesc şi eu moşului meu care nu mai e secret pentru că sunt o curioasă. Mi-a plăcut nespus faptul că lumea s-a implicat. Unde au fost persoane care nu se cuoşteau s-a săpat pe bloguri pentru a descoperi ceea ce le-ar plăcea, alţii au umblat prin nenumărate magazine pentru a găsi cadoul perfect, fetele de la Tourmaline Boutique nu numai că au creat cadourile pentru cei extrasi, ne-au dăruit fiecăruia câte un ornament foarte frumos pentru brad.

Oi fi eu Grinch, dar aseară chiar am simţit comunitate şi spirit de Crăciun. Mulţumesc.

Rog pe cei care totuşi au citit până aici să mă anunţe să le dau o bere.