Fân Fest Roşia Montană partea I: Despre conflict
Faptul că citiţi acest blog vă face consumatori de internet şi, din această postură, categoric aţi intrat în contact cu păreri diverse legate de Roşia Montană. Personal, în ceea ce priveşte deja mult-prea-mediatizatul conflict de la Roşia Montană, am refuzat mereu să mă alătur unei cauze în detrimentul celeilalte, ba chiar am refuzat să-mi exprim o părere, oricât de simplă şi nevinovată ar fi fost. În fapt, aveam extrem de puţină informaţie şi aceasta mi-o culesesem doar din ceea ce ne-au vârât pe gât atât unii, cât şi ceilalţi. Un lucru îmi era şi îmi este şi astăzi clar. Nu mai este cool să fii activist întru salvarea Roşiei Montane, dar este cool să te ataşezi uneia dintre cele două combatante, indiferent dacă...
Read MorePersonal. Dileme.
Pentru a fi şef pe nişa ta, trebuie să fii cel mai bun. Eu n-am niciun domeniu în care să excelez. Ştiu să fac câte puţin din toate. Oricum, în ceea ce priveşte “fiţuica” de faţă, dintre toate nişele din lume, eu am ales “blog personal”. Impropriu spus “nişă”, dar sunt convinsă că-nţelegeţi voi ce vreau să spun. No, eu cu blogu meu personal, de parcă eu aş fi cea mai extrovertită, cea mai deschisă, cea mai transparentă etc. Nu-s. Da’ am blog personal? Am. Şi scriu pe el… ce? Păi jumătate sunt chestiuni care îmi plac mie (teatru, filme, cărţi, festivaluri etc.), iar cealaltă jumătate, surprinzător, sunt chiar gânduri, frânturi de imaginaţie şi trăiri personale. Nu e...
Read MoreDrafturi din viaţa reală
Soseşte un moment în viaţă în care sertarul cu drafturi devine neîncăpător. Ambalate în plicuri colorate şi legate cu sfoară zac acele gânduri care mi-au bântuit nopţile. Unele plicuri sunt roase şi decolorate de la atâtea şi atâtea revederi, hârtia e mototolită de la atâtea strângeri în pumni. Altele sunt neatinse. Fie le-am uitat, fie mi-e teamă de ceea ce aş putea găsi înăuntrul lor. Arhiva mea personală de emoţii. Epistole fără destinatar al căror timbru este curajul. Am un teanc destul de consistent etichetat cu “N-am nimic”. Am strâns sub această etichetă toate durerile din acele momente în care tu, oricare ai fi, mă vedeai plângând şi mă întrebai ce am. Apoi mai am câteva plicuri pe care zace scris...
Read MoreJurnal de călătorie partea a V-a şi ultima: 25 de ore pe apă şi uscat
Acest articol este dedicat, cu multă dragoste, companiilor CFR şi Navrom. Vă mulţumesc pentru serviciile de calitate superioară oferite la preţuri extrem de convenabile. Prolog Aşa cum v-am povestit, mi-a plăcut ceea ce am apucat să fac în vacanţa asta. Cu toate astea, timp de o săptămână am reuşit să adun vânătăi, muşchi întinşi şi bube mai abitir ca de-obicei. Pe lână faptul că nu eram eu tocmai întreagă, am mai şi strâns tot felul de experienţe pe parcursul celor 25 de ore de călătorie necesare pentru a mă întoarce acasă. 25 de ore pe care nu mi le va da nimeni înapoi. Capitolul 1 Sfântu Gheorghe – Tulcea (vapor, ~ 80 km, 4 ore jumate, 35 lei) Ora 6:00. Alarma sună şi parcă fiecare notă îmi bate un cui în...
Read MoreIdealuri diluate cu ser
Am văzut, zilele trecute, un film extrem de prost. Din a sa prezentare se putea înţelege însă, cu destul de mult optimism, faptul că va avea un final grandios. Nu a fost aşa. Oi fi eu în concediu, dar mintea mea lucrează activ. Filmul despre care vă vorbeam mai sus a reuşit să mă pună pe gânduri. Merită să aştepţi (să suporţi, de fapt) 124 de minute pentru un final uimitor? Poate, de fapt, unele finaluri sunt supraevaluate tocmai din pricina “minutelor” de aşteptare cruntă ce le preced. Poate, strălucesc prin comparaţie, ca şi cum o tipă alege să iasă în oraş cu alte 4 femei mai urâte. Poate că din contră, finalul e subevaluat. Poate că, timp de 124 de minute, se clădesc aşteptări intangibile. Aşa şi în viaţă....
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments