Byron. Faith in music restored.
Vă aminteam într-un post anterior de concertul Byron organizat de cei de la L!fe Pub. Revin asupra subiectului şi vă spun că dacă nu aţi fost, nici nu aveţi idee ce aţi pierdut. În momentul în care am ajuns şi chiar pe parcursul primelor două-trei melodii am avut sentimentul că va fi un eşec, vă spun drept. Lumea s-a adunat destul de greu, că aşa-i românul, dacă nu e “fashionably late”, nu e sănătos. Apoi, parcă nici cei de la Byron nu au fost chiar în apele lor la început. Am aflat ulterior motivul, dar nu are sens să intrăm în detalii. Totul a început prost, ce să mai… Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când se aude vreo piesă Queen din boxe, lumea sare de la mese de parcă ar fi pe arcuri. Nu a făcut...
Read MoreMinunata lume nouă | Aldous Huxley
Sunt o fană înflăcărată a distopiilor, dovadă clară fiind “1984″ care a urcat repede în vârful piramidei preferențiale și nu pare deloc dornică să coboare de acolo. Cu toate astea, Orwell nu este singurul capabil de lucrări remarcabile pe nișa asta. Am să vă scriu câteva cuvinte despre ”Minunata lume nouă” sau ”Brave new world”, poate vă sună mai familiar titlul în limba engleză. Încă de la începutul romanului, autorul plasează acțiunea într-un potențial viitor sumbru, descriind extensiv caracteristicile de bază, foarte diferite de ceea ce trăim pe pielea noastră în prezent, ale noii ordini mondiale. Pentu cine a văzut filmele Equilibrium sau Gattaca, pot spune că atmosfera este...
Read MoreŢi-am promis…
Ţi-am promis că are să-ţi fie bine. Am pierdut zeci de nopţi, răsfirate pe parcursul a prea mulţi ani coloraţi, vorbindu-ţi chiar despre timp. Ani desenaţi cu instrumente tocite, ani cu linii drepte şi curbe. Linii strâmbe. Ani desenaţi de mine, şi coloraţi defectuos de tine. Cu toate că ai depăşit adesea conturul, culorile sunt atât de frumoase câteodată. Ţi-am promis că blestematul timp are să te vindece de idealuri prin îndeplinirea lor. Am inventat religii pentru tine, religii care să te venereze. Ţi-am spus că visurile n-ar fi fost făurite de suflet decât dacă acesta ar fi fost un soi de proroc ce ştia precis că se vor fi îndeplinit în momentul în care noi avem această discuţie. Sau, mai bine spus, în momentul în care...
Read MoreMai frumoasă decât cea mai frumoasă
Eu sunt foarte frumoasă de felu-mi. Modestia e cea care îmi lipseşte uneori. Cel mai des îmi afişez figura nemachiată, sau machiată foarte discret. Aşa m-am obişnuit, aşa îmi place. Cu toate astea, îmi mai dau în petec câteodată, aşa, de-mi dă feminitatea pe nas. Nu pot să spun că mă pricep foarte bine, ba chiar sunt destul de stângace uneori. Liniile drepte ies adesea zig-zag-uri, genele se mai lipesc, întind fondul de ten uitând câte o porţiune etc. Mi-aş dori să apar mai “fancy” şi am o obsesie pentru machiajul somkey eyes şi rujul roşu aprins. Cu toate astea, natura m-a înzestrat cu ochi şi buze cât casa poporului, iar cele două elemente ale feţei, machiate excesiv, mi-ar putea aduce o carieră de succes pe...
Read MoreMuzică românească sau ce mă mai obsedează zilele astea (P.S. Vedeţi că vine Byron la Timişoara)
Undeva pe la sfârşitul mileniului, pe când în corpul meu stătea să erupă dulcea pubertate şi toate problemele-i aferente, trebuie să recunosc că am avut un soi de schizofrenie muzicală. Sună ciudat, dar nu găsesc un termen mai potrivit. Pe-atunci, ascultam de la Sepultura la Andre, de la Scorpions la ATB şi de la B.U.G. Mafia la Animal X. Tata, foarte meloman de altfel, mă făcea în fel şi chip când auzea poluarea fonică ce venea din camera mea, dar, aşa cum spuneam, pubertatea nu m-a lăsat să îl ascult, sau să ascult… Mai ţineţi minte muzica românească de atunci? Sing Sing BB? Exotic? Şusta? Angels? Gaz pe foc? Genius? Odată cu o uşoară maturizare, am reuşit să ajung să detest muzica românească. Şi pe bună dreptate....
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments