Cand ideile navalesc si corpul nu tine pasul
Paradoxal, sunt destul de rezistentă la stres. Spun paradoxal pentru că sunt o persoană impulsivă și de multe ori mă precipit. Nu mi se poate reproșa faptul că nu mă implic, indiferent despre ce e vorba. Am darul ăsta de-a da tot ce pot în „proiecte” care contează cu adevărat și dacă aș avea o felie de pâine, aș da-o cu totul, nu pe jumătate, persoanelor care contează. Acum că am stabilit faptul că mă implic 100% în mai tot ce e important pentru mine, e evident faptul că mă și afectează enorm lucrurile care nu merg așa cum mă așteptam. Recunosc, uneori mă depășește situația și pur și simplu mă chinui din răsputeri să aduc lucrurile la linia de plutire. Se lasă, de obicei, cu tremurat de mâini și privit în gol....
Read MoreVacanta mea
Am reușit, deși era greu de crezut, să stau trei zile departe de taste, de fapt, departe de orice tehnologie. Singura intervenție tehnico-inteligentă a fost telefonul, dar și el, săracul, a fost folosit foarte puțin, iar potențialu-i de smartphone a rămas total neexploatat. Mi-am dat seama că o pauză de genul acesta este foarte benefică. Am plecat departe de Timișoara, într-un loc destul de pustiu în care m-am delectat cu plimbări (dintre care una cu tractorul), piscină și jacuzzi. Am revenit cu bateriile puțin mai încărcate și poate e pentru prima oară când nu simt că am nevoie de vacanță pentru a mă recupera din vacanța tocmai încheiată. Și că tot veni vorba, am stat și m-am gândit cum îmi gestionez eu zilele libere. Dacă...
Read MoreIn acest birou nu se primesc atentii
Pentru cei cărora titlul le pare cunoscut, dar „nu știu de unde să-l ia”, le reamintesc: dacă ați avut vreodată neșansa să aveți de-a face cu instituții publice, cu stat la cozi și așteptat pe la uși, probabil că ați văzut cuvintele de mai sus trântite pe-un A4 lipit pe ușa unui birou. Pe la noi a mers întotdeauna treaba asta cu plocoanele. Ploconești ca să ți se facă o favoare, ploconești și pentru ce-i al tău drept. Ploconești oricum. Credeam totuși că se va schimba ceva o dată cu timpul și drept e că s-a schimbat, dar nu de tot. Dacă pe vremuri te duceai cu rațe, ouă sau poate chiar cu un miel, acum ne-am mai emancipat. Ducem băuturi fine și țigări scumpe. Cu toate astea, am mai auzit și-n zi de azi că se merge cu...
Read MoreTapul ispasitor
Nouă, oamenilor în general, dar în special nouă, românilor, ne cam place să nu ne asumăm răspunderea și să aruncăm vina în curtea primului cu figură de fraier. Dacă nu facem asta, mi s-a dovedit că putem fi foarte inventivi în a găsi tot felul de scuze, care mai de care mai fantastice, pentru a motiva de ce un lucru nu a mers cum trebuia sau cum era de așteptat. Poporul încadrat în câmpul muncii, in special în postura de angajat, minte de-ngheață apele. „Nu, domnul director nu e astăzi la birou, nu știu când se întoarce. Revine el cu un telefon sau încercați dumneavoastră să sunați luni (aproape tot timpul luni)”, asta în timp ce directorul gesticulează disperat să nu-l dai la telefon. Ce naiba, știe și el că sunt...
Read MoreIntrebari dupa Eurovision
Am urmărit aseară Eurovision 2012 – Selecția Națională. Am făcut-o mai mult dintr-o tradiție personală decât din alte considerente. Văzusem înainte de spectacol, pe bloguri, ce non-valori aveau să urce pe scenă, iar Gianina Corondan a fost picătura care a umplut paharul. Fără nicio supărare, dar persoana asta e absolut insuportabilă și nu pot să înțeleg de ce e aleasă să behăie pe la evenimente de acest gen. Spuneam în titlu că am câteva întrebări fără răspuns legate de Eurovision: 1. Cum este posibil ca televiziunea națională, care spre deosebire de cele private are o sursă de finanțare în plus, a reușit să se situeze atât de prost din punct de vedere tehnic. Calitatea sunetului a fost de-a dreptul deranjantă și...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments