Happy Feet 2
Spuneam într-un post anterior că Happy Feet este unul dintre puținele filme la care partea a doua mi s-a părut mult mai bună decât prima. Sunt un copil mare, iubesc animațiile, în special iubesc desenele animate văzute în pijama, duminică dimineața, cu o cană de cacao. Ce pot să spun, dacă pe vremea când eram eu copil era de văzut doar Abracadabra lui Râlea, îmi retrăiesc copilăria și în ziua de azi. Deși criticile nu sunt tocmai bune la adresa filmului, îmi place în mod deosebit faptul că are o morală puternică, așa cum aveau toate desenele odinioară. De la pericolele petrolului revărsat în mări și oceane, de la acceptarea celor celor ce nu sunt neapărat ca noi, de la înțelegerea copiilor care, să fim serioși, devin din ce...
Read MoreRetrospectiva de duminica
În fiecare zi învățăm ceva nou despre lumea din jur. Din păcate nu întotdeauna e ceva plăcut. Fiind sfârșit de săptămână îmi face plăcere să trag o linie și să rememorez ceea ce am aflat, ceea ce am învățat sau ceea ce am observat în ultimele șapte zile. 1. Am reușit să văd o parte din Immortals, atât cât mi-a permis somnul care bătea cu putere la ușa mea. Mi-am dat seama că foarte puțini sunt cei sub optsprezece ani care se vor uita la film și vor înțelege cu adevărat. Pe vremea mea – ce-mi place vorba asta, am 23 de ani, de fapt mai mult 24 decât 23, și mă face cumva mai înțeleaptă – lumea mai citea Legendele Olimpului. Mă îndoiesc că asta mai face parte din activitățile școlarilor. Păcat. Personal,...
Read MoreCine as fi daca…
Nu e un secret faptul că am o manie cu serialele. Mă uit la vreo zece în paralel și sunt sigură că dacă mi-ar permite timpul, lista ar crește considerabil. Îmi place să mă transpun în poveste și nu de puține ori îmi închipui că am un coresponent al personalității mele în ficțiunea unui scnariu sau cel puțin există un rol pe care mi-ar plăcea să-l joc, dacă aș avea asemenea veleități. Fac un exercițiu de imaginație în cazul câtorva seriale. 1. How i met your mother. Facem abstracție de sexul personajului și spun că probabil aș fi Ted Mosby. Veșnic îndrăgostit, șleampăt și visător. 2. House MD. Deși a dispărut din peisaj, probabil aș fi Cameron. Pentru principiile solide și pentru capacitatea de a empatiza. 3....
Read MoreVom muri de indolenta cronica
Piața locurilor de muncă este dezastroasă, oriunde, în orice urbe sau sat. Truism. Disponibilizări, insolvențe, strâns de mână și adunat lucruri de pe birouri la tot pasul. Truism. Înjumătățiri de normă, scăderi de salarii și evaporarea bonusurilor, a comisioanelor și a primelor peste tot. Truism. În toată negura asta, mai există totuși companii care scot câte un post la concurs. Nu are importanță care anume. Să spunem totuși că nu e un post rușinos, nu că ar exista așa ceva, munca e brățară de aur în fond. Vorbim despre un loc de muncă unde ți se solicită aptitudini ce comunicare, o exprimare coerentă și o limbă română neschilodită. Firma la care lucrez a scos la concurs un asemenea post de două săptămâni, pe un...
Read MoreMediocritate
Prostul este excepțional în nătângia lui, răzbunătorul în vendeta sa și inteligentul în iscusința proprie. Există totuși, și am dovezi, pe cuvânt, categoria aceea de oameni care nu se remarcă prin absolut nimic. Dar nimic! Îmi place să-i numesc oameni fără personalitate. Unii le spun ”oi”, dar voi știți prea bine că am o pasiune ”pastorală”, așa că aș jigni rasa. Aceasta este, fără doar și poate, cea mai insipidă tagmă. Este locul în care orice om cu plural la neuroni nu și-ar dori să se afle, iar cei nenorociți de cel ce-a împărțit elementele diversității la facere, îl evită prin simplă negare. E normal să ne dorim ca numărul să fie cât mai mare la recensământul calităților, însă sunt oameni, care...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments