ZFANG 2012. Die Abenteuer des Prinzen Achmed.

Eu cu limba germană am o relaţie specială, una de ură profundă. Nu o înţeleg, nu mă înţelege, am încercat ani de zile să facem lucrurile să meargă între noi, dar a fost un eşec lamentabil. Eu, boemă şi latină, ea isterică şi neplăcută urechii.

Acum, nu e foarte greu de înţeles de ce la Zilele Filmului Alb-Negru German (ZFANG) m-am uitat cu scepticism. Limba germană îmi poluează canalele auditive, dar, dacă am rezistat eu la teatru în limba maghiară, limbă la fel de bolovănoasă în opinia mea, m-am gândit să-i dau o şansă. În final, n-a fost nevoie. Filmul la care am ajuns, singurul din păcate, a fost unul mut. Să vă explic, mai pe larg, ce aţi pierdut.

Aventurile Prinţului Ahmed este un film de lung metraj apărut în anul 1926, asta făcându-l cea mai veche animaţie ce a supravieţuit şi poate fi urmărită azi. Scenariul şi  regia sunt semnate de Lotte Reiniger, care foloseşte o tehnică deosebită pentru a da viaţă imaginaţiei. Am avut inspiraţia să citesc despre film înainte de a mă duce să îl văd, ca atare am fost cu atât mai surprinsă când am văzut ce se poate face, în vremuri atât de timpurii pentru această industrie, cu siluete decupate din carton.

Povestea este de orgine orientală, având ca sursă de inspiraţie basmele “1001 nopţi”. Este prima dată când văd această animaţie şi cred că la impresia mea (foarte bună, de altfel) au contribuit în egală măsură filmul şi coloana sonoră.

O, să vă spun despre coloana sonoră. Filmul fiind mut, a fost acompaniat de cei de la Makunouchi Bento, care pe lângă faptul că au creat o coloană sonoră originală, au fost prezenţi să ne-o cânte live. Închipuiţi-vă acum o poveste cu zâne, prinţese şi lămpi fermecate pe un fundal sonor de muzică electronică, experimentală şi psihedelică. Cu toate că la prima vedere nu poţi alătura başii ce au inundat Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran cu un basm, totul s-a potrivit atât de bine încât ai fi putut jura că Ma’ Bento au compus lângă Lotte  Reiniger, în timp ce aceasta decupa de zor.

Am observat că au fost prezenţi copii la proiecţie. Sunt foarte curioasă ce părere au avut ei depre această animaţie, azi, în era Bakuganilor.

Vreau să felicit Asociaţia Marele Ecran şi toţi ceilalţi susţinători şi voluntari pe care Lucian Mircu i-a amintit în deschidere, dar eu i-am uitat. Aţi realizat ceva frumos.

Un singur sfat sau critică dacă vreţi. Constructivă, desigur. Data viitoare, mama lui de laptop, nu vreau să văd sigla de la VLC Player.