Vom muri de indolenta cronica

Piața locurilor de muncă este dezastroasă, oriunde, în orice urbe sau sat. Truism. Disponibilizări, insolvențe, strâns de mână și adunat lucruri de pe birouri la tot pasul. Truism. Înjumătățiri de normă, scăderi de salarii și evaporarea bonusurilor, a comisioanelor și a primelor peste tot. Truism. În toată negura asta, mai există totuși companii care scot câte un post la concurs. Nu are importanță care anume. Să spunem totuși că nu e un post rușinos, nu că ar exista așa ceva, munca e brățară de aur în fond. Vorbim despre un loc de muncă unde ți se solicită aptitudini ce comunicare, o exprimare coerentă și o limbă română neschilodită.

Firma la care lucrez a scos la concurs un asemenea post de două săptămâni, pe un site de recrutare, unul unde se poate înscrie oricine gratuit și poate aplica oriunde îndeplinește condițiile obligatorii. Intenționat am lăsat liberă aplicarea la post pentru oricine, sunt destul de conștientă că sunt oameni care nu au o experiență relevantă în domeniul de activitate al companiei spre exemplu, dar sunt capabili să învețe în timp record. Mă gândesc că poate și mie mi-ar plăcea să aplic la un post de… copywriter să zicem, dar nu am niciun portofoliu. Mi-ar plăcea totuși să fiu chemată la interviu. Cum aș putea să atrag atenția asupra mea? Simplu. Cu o scrisoare de intenție foarte bine redactată.

Revenim. Am făcut selecție de CV-uri și am rămas șocată constatând următoarele:

1. Au aplicat extrem de puțini. Vreo 40-50, atât din Timișoara și zonele limitrofe cât și din Arad. În ideea în care există foarte multe persoane care nu au loc de muncă, mă așteptam să fiu bombardată cu CV-uri.

2. 90% dintre scrisorile de intenție erau identice. Există un model pe prima pagină de căutare Google și aparent majoritatea a optat pentru copy/paste. Dacă pentru viitorul tău, pentru medicamentele bătrâneții, pentru taxa la grădinița copilului nu ești în stare să scrii o jumătate de pagină, scuză-mă, dar fie ești total dezinteresat, fie inconștient.

3. În pre-interviu, la o întrebare de genul „Cât de bine cunoști produsul X?” am primit răspunsuri ca „f bine” sau „ffff bine”. Serios? Mirc talk în asemenea situație?

4. Nume scrise cu literă mică. E chiar mai groaznic decât să te prezinți Popescu Ion în loc de Ion Popescu. Astea pe lângă cratime lipsă, spații lăsate înainte de semnele de punctuație etc. Astea sunt deja mofturi de-ale recrutorilor.

5. La atuuri am găsit „Mama e director într-o firmă din străinate care are același domeniu de activitate ca firma voastră”. N-o angajăm pe maică-ta, iar după replica asta, cu siguranță nici pe tine.

7. Pozele, oh pozele. Bărbați la bustul gol, fete care s-au fotografiat cu telefonul în oglindă și un… câine (?). Asta în CV, nu vă spun ce grozăvii am găsit după o căutare pe rețelele sociale. Horror!

E vorba de un post de agent vânzări cu salariu fix plus comision, mașină telefon de serviciu și toate cele. E așa groaznic?

Dacă eu am umblat un decembrie întreg, unul extrem de friguros și înzăpezit prin toate satele din Timiș, pe jos, ca agent de vânzări door to door, pentru că nu aveam loc de muncă și am făcut asta pentru 80 eur (pentru toată luna) alții de ce nu o pot face? De ce e rușine dacă ești inginer să te angajezi ca secretară, temporar, ca să nu freci menta acasă pe niciun leu până găsești ceva mai bun? Și de unde până unde atâta lene? ”Aaaa… așa departe aveți sediul? Știu și eu…” Și cât e de greu să scrii un CV? Nu trebuie să fie lung. Trebuie să fie doar bine punctat și scris corect.

Nu pot decât să trag o concluzie: Vom muri de indolență, pe canapea, uitându-ne la televizor, sau înțepeniți pe scaune și holbați pe 9gag.