Teatru (și nu numai): Nu ne-am născut la locul potrivit

Cu toate că acest articol este o „cronică” a unui spectacol de teatru (am folosit ghilimele pentru că nu sunt nicidecum vreo profesionistă), discuția în jurul subiectului este una cât se poate de interesantă. Așadar, fie că ați văzut sau nu spectacolul cu numele din titlu, fie că vreți să îl vedeți sau nu, cred că tema merită un minut de gândire.

nnnllp

Scenariul se concentrează în jurul a 5 personaje născute în diverse colțuri ale lumii, în țări măcinate de războaie și nedreptăți politice, sub dictaturi sau regimuri aspre, sub semnul prejudecății și sub crucea lipsei de toleranță. Este vorba de Palestina, Afganistan, Irak, Serbia și… România. Fiecare dintre acestea alege să se autoexileze din perimetrul pe care îl știa drept patrie și să caute azil politic într-o altă țară.

***

Refugiatul are dreptul la un azil în care să se simtă în siguranță. Protecția internațională se referă însă la mai mult decât siguranța fizică. Refugiaților ar trebui să li se acorde cel puțin aceleași drepturi și asistența primară ca oricărui alt străin care este rezident legal, inclusiv dreptul la opinie, la mișcare și evitarea torturii și a tratamentelor degradante.

Și drepturile economice și sociale se aplică în acest caz. Refugiații trebuie să aibă acces la asistență medicală, la educație și dreptul de a avea un loc de muncă.

(Consiliul Național Român Pentru Refugiați)

***

„Credeam că merg în Europa!”

Selim (Alex Fifea) este un palestinian născut în Kuweit care ajunge (la studii) în trista Românie a anilor ’90. În monologul său, acesta explică primele sentimente care l-au încercat în hotelul comunist din centrul Bucureștiului, la vederea primelor prostituate, a gropilor și a mașinilor vechi.

În momentul în care acesta părăsește Kuweit-ul, primește interdicția de a se întoarce în această țară, ajungând astfel să înțeleagă semnificația cuvântului „apatrid”.

„Primul meu -NU- .”

Jamal (Andrei Șerban) este un tânăr afgan refugiat în Iran la o vârstă fragedă. Familia acestuia se luptă cu autoritățile iraniene pentru ca el să aibă dreptul la educație. După numeroase umilințe, reușește să termine liceul și își plănuiește emigrarea. Urmează să plece alături de iubita sa într-un container de marfă, unde a plătit pentru a se asigura că nu este aruncat în mare și din care nu știe dacă va ieși cu viață.

„Ajutati la Samira!”

Samira (Silviana Vișan) este o tânără din Irak care voia să emigreze în Olanda, dar, din cauza lipsei vizei, rămâne refugiată în România, unde își caută un loc de muncă. Un personaj simpatic, care înțelege imaginea de „terorist” de pe urma căreia suferă și ea. „Nu dă român la român job, d-apoi la irakian?”.

„Acum avem pământ în România. Mormântul soțului.”

Sonia (Katia Pascariu) și-a promis că-și va lua familia și va pleca dacă picior de soldat american va călca în Serbia. Și-a respectat promisiunea și a plecat din țara a cărei fiecare generație a asistat la un război. A plecat în România, țară pe care a ajuns să o iubească.

„Limba maternă? Rusa și româna.”

Estera (Mihaela Rădescu), evreică născută în România, își rememorează copilăria petrecută în Uzbekistan, familia sa fiind prigonită de fasciști, și mirajul vieții bune după ce România a întors armele.

Întrebări:

Cât de toleranți suntem cu adevărat?

Ne știm drepturile? Ne știm obligațiile? Și dacă da, le respectăm?

Afirmații:

Există oameni care ne iubesc țara mai mult decât o facem noi, cei de-aici.

Ne-am născut la locul potrivit, dar poate nu la timpul potrivit.

Spectacolul a fost prezentat de Asociația O2G București și s-a jucat în cadrul FEST – FDR, la Teatrul Național Timișoara.

7 Comment

  1. Sunt sigura ca majoritatea (myself included) nu suntem atat de toleranti pe cat ne place sa credem.

    1. Știi cum e și cu toleranța asta? La fel cum este și cu responsabilitatea socială. Dacă lași un cerșetor să ia cei 50 de bani din coșul de la Kaufland, asta nu te face un om mai bun, mai responsabil etc. La fel și cu toleranța. Dacă nu scandezi alături de Noua Dreaptă, asta nu te face un om tolerant.

  2. dan says: Reply

    Toleranta asta are un sens foarte larg… ce ar trebui sa faci cand cineva din Iraq (sa dam un ex aleatoriu) vine si iti ia jobul sau te inlocuieste la job pentru ca e mai bine pregatit sau pentru ca accepta un salariu mai mic? Sa fii tolerant? Ce ar trebui sa faci cand esti agresat practic la semafor sa ti se spele parbrizul ( o anumita etnie e majoritara acolo) si daca nu te conformezi sa te uiti daca ti zgarie masina. Sa fii tolerant? Sau ce ar trebui sa faci cand pe strada ai vedea ca in tarile din vest dealeri de droguri pentru copilul tau sau cersetori sau spargatori de case – marea majoritate din alte tari? Sa fii tolerant? Sau cand cineva din mijlocul tarii da foc la un drapel sau agreseaza un copil ce poarta o bentita cu tricolorul ce ar trebui sa faci? Tot tolerant? Doar cateva exemple…Sunt multe de spus pe subiectul asta si asa cum multi romani si-au gasit casa si locul in afara fiind tolerati si acceptati datorita comportamentului lor bun asa si la noi… Cu cat cel ce vine in Romania se poarta mai bine cu atat este acceptat mai repede. Cat despre prejudecati, ele se gasesc oriunde pe pamant nu suntem noi speciali. Ca o concluzie, cred ca secretul este in comportamentul si puterea de adaptare a celui care se duce intr-un loc strain si nu in cei care sunt de acolo. “Daca te duci la Roma comporta-te ca un roman” zice o veche si adevarata zicala.
    ps
    In ultimul timp ai fost foarte calma! :( mi e dor de nervi! 😉

  3. „ce ar trebui sa faci cand cineva din Iraq (sa dam un ex aleatoriu) vine si iti ia jobul sau te inlocuieste la job pentru ca e mai bine pregatit sau pentru ca accepta un salariu mai mic? Sa fii tolerant?” – Da, e normal. La fel mergem și noi în alte țări și luăm locurile de muncă ale cetățenilor. Mai mult decât atât, ne și mândrim cu asta. Că avem medici buni, programatori buni și așa mai departe. Dacă nu îi acceptăm pe cei care vin la noi, nu e cumva o situație de „double standards”?

    „Sau ce ar trebui sa faci cand pe strada ai vedea ca in tarile din vest dealeri de droguri pentru copilul tau sau cersetori sau spargatori de case – marea majoritate din alte tari? Sa fii tolerant?” – Aceleași drepturi și aceleași obligații. Ar trebui tratați la fel cum sunt tratați ai noștri bravi infractori.

    „Sau cand cineva din mijlocul tarii da foc la un drapel sau agreseaza un copil ce poarta o bentita cu tricolorul ce ar trebui sa faci? Tot tolerant?” – Nu sunt de acord nici cu agresarea din partea minorităților, dar nici cu fata care a instigat.

  4. David says: Reply

    Eu cred ca treaba asta cu toleranta e destul de subiectiva. Spre exemplu incerc sa nu discriminez oamenii dupa etnie, sa nu-i bag in aceeasi oala pe toti. Dar vad femei care ies la cersit cu copilul in brate, fie ca afara sunt -20 sau +40 de grade si chinuie bietul copil ca sa ma induioseze pe mine. Cand te folosesti de un copil care inca trebuie purtat in brate la cersit nu mai pot fi tolerant,nu ma induiosezi ci ma faci sa imi doresc sa te iau la bataie. In facultate stateam la o cafea “la inginerie” (asa se nume cafeneaua din facultate) ca era 2 lei un ceai sau o cafea si stateam acolo nu de zgarcit ci din cauza ca salariul de la slujba mea part time atat imi permitea. Mno, aproape zilnic venea la cersit un barbat in toata firea, undeva intre 30 si 40 de ani, nu avea handicap sau operatii, (sigur le-ar fi aratat daca avea) cu acelasi text: da si mie ca sa iau mancare la copii. Ambele exemple apartin aceleiasi etnii si anume bronzata,cu miros specific si cu origini in India. Pe de alta parte , imi aduc aminte ca eram intr-o zi in parcarea de la McDonalds din Deva. Stand acolo vine un barbat,roman,mai pirpiriu si imi cere voie sa imi spele geamurile de la masina. L-am lasat sa le spele si am inceput sa-l intreb despre viata lui. Avusese ceva accident omul care ii subrezise destul de rau sanatatea, operatii,complicatii, nasoala treaba. Se vedea pe el ca nu era prea in vana desi era destul de tanar. Un lucru m-o impresionat si anume ca nu avea copii,avea nevasta dar nu s-a apucat sa toarne o zdroaie de copii la fel ca exemplele de mai sus. Mai pot eu sa fiu tolerant cu bronzatii, mai pot sa le plang de mila. Majoritatea isi merita soarta. Bineinteles, asta e parerea mea construita din experienta mea de viata si din diferitele situatii cu care m-am confruntat. Din cauza asta zic eu ca e foarte sensibila si subiectiva toata treaba legata de toleranta.

    1. Stai așa, că eu nu vorbesc despre persoanele al căror comportament te afectează în mod direct sau indirect. Hai să luăm etnia pe care care ai adus-o tu în discuție. Te-ar deranja dacă un copil rrom ar fi în aceeași clasă cu al tău? Ține minte, un copil rrom și un copil român au aceeași capacitate de a-ți influența în mod negativ princul tău.

      Ceea ce vreau să spun este nu că nu au defecte, ci că nu trebuie să le exacerbăm prin prisma rasei. Și să ne uităm puțin și la noi în ogradă.

      1. David says: Reply

        Nu m-ar deranja deloc ca un copil rrom sa fie in aceeasi clasa cu al meu ci din contra as aprecia, ar fi un semn de adaptare a lor la societatea in care traiesc. Daca faci parte dintr-un grup marginalizat,o minoritate,o etnie, nu poti sa ceri tuturor sa iti tolereze toate metehnele. In linii mari, generale trebuie sa te adaptezi la mediul in care traiesti. Ai dreptate cand spui ca nu trebuie sa le exacerbam defectele prin prisma rasei. Incerc sa nu ii bag pe toti in aceeasi oala, dar vreau sa vad mai multa dorinta de adaptare la societatea in care traiesc, fie ea cum o fi. Subiectul legat despre etnia pe care am mentionat-o e destul de amplu. Ceea ce vreau sa zic e ca avem nevoie si de concursul lor, de mai multe exemple pozitive. Efortul trebuie sa vina din ambele parti. Nu te pot tolera doar pt ca faci parte dintr-un grup defavorizat,trebuie sa faci si tu ceva pt tine.Totusi nu pot sa nu ma raportez la persoanle care ma afecteaza in mod direct sau indirect pt ca fac parte din mecanismul meu de a percepe ceea ce ma inconjoara. Povesteam la un moment dat cu niste macedoneni, tot asa pe tema grupurilor etnice. Si ei imi ziceau ca nu ii sufera deloc pe albanezi. Eu nu intelegeam de ce sunt atat de inversunati si le ziceam fratilor, fiti mai ingaduitori, sunt si ei oameni, au un trecut in spate, faceti si voi un pas in spate astfel incat sa aveti o vedere mai larga asupra problemei. Mi-au zis: bro, daca ai veni sa traiesti putin acolo cu noi, ti-ai da seama de ce gandim asa. Si da, privitul in propria ograda ne lipseste cu desavarsire. Ar trebui sa o facem mai des. “Priveste intai barna din ochiul tau inainte de a arata paiul din ochiul celuilalt”.

Leave a Reply