Răbdare

Recunosc, în ultima vreme nu am fost foarte activă pe al meu blog. Am început să scriu mai multe articole pe care, într-un final, le-am şters. Mi-am dat seama că nu făceam altceva decât să mă plâng. Voi aţi fi râs, căci le-am scris într-un stil tragi-comic, dar pentru mine ar fi însemnat că “shit just got real”. Nu e nimic foarte grav, doar că am multe pe cap, mă plimb pe la instituţii şi mă rog de funcţionari să îmi ia banii (ironic, nu?), vecinii mă inundă, toate se strică etc. Chestiuni normale, dar care au venit toate deodată. Şi uite că nu m-am putut abţine şi tot m-am plâns puţin. Ideea e că nimic din ceea ce am aşternut în cuvinte nu era ceea ce îmi doream să vadă lumina… internetului. Nu am drafturi din trecut, dacă scriu ceva ce mă încântă măcar pentru o secundă, apare imediat şi nici nu pot forţa scrisul.

Aşa că… puţintică răbdare. Mă mai liniştesc şi eu niţel şi revin pe baricade. For now, the lights are on, but there’s nobody home.