Boicot pentru viitor
Anul acesta ține morțiș să lase în urma sa un gust amar. Cum vă spuneam și ieri, ultimele zile au fost aglomerate de dezamăgiri din partea societății. Și cu toate că înțeleg pe deplin conceptul de luptă contra morilor de vânt, îmi este greu să mă abțin. Idealistă? Poate. Fără a dramatiza, vă spun că dreptul la opinie este unul dintre puținele lucruri pe care nu le-am pierdut încă și am de gând să fac uz de acesta în rândurile ce urmează. Știu că nu am copii, nu vă irosiți timpul amintindu-mi acest aspect cu iz de contraargument. Cu toate astea, nu văd în faptul că nu sunt mamă un motiv pentru a nu aduce în discuție odoarele – viitorul lumii. În primul rând, interacționez direct cu copiii dumneavoastră. În al...
Read MoreEpisod obsesiv-compulsiv gramatical
Ziua de ieri a fost cea care m-a dererminat să declar, fără urmă de îndoială, că I don’t want to live on this planet anymore. Totul a început când îmi beam liniștită cafeaua și mai citeam câte un articol din presă sau de pe bloguri. O activitate normală de duminică dimineață, însă în această zi fatidică, pe măsură ce subiectele mi se derulau în fața ochilor, o senzație de indignare combinată cu scârbă se acumula în subconștient. Apoi mi-am amintit că am blog și că toate aceste sentimente pot defula. Da, prieteni, am folosit a defula cu sensul de a defula. Și nu am folosit verbul a refula cu sensul diametral opus, cum face un procent alarmant din populația vorbitoare de limbă română (sau ceva simulacru al său)....
Read MoreCeea ce ne dorim cu adevărat
Au mai rămas doar câteva zile până la sfârșitul anului și lumea, probabil, lucrează de zor la lista de rezoluții pentru anul care urmează. Nu este absolut nimic rău în asta, unii au nevoie de un început de an, de „întâiul” unei luni sau de o zi „luni” pentru a face o schimbare în viețile lor anoste. Dacă stau să mă gândesc, cu un minim efort, aș putea scrie și eu o astfel de listă. Nu ar fi prima dată și nici nu duc lipsă de lucruri pe care mi le doresc. Ar fi, cel mai probabil, una banală. Că vreau să văd Londra, că-mi doresc o chitară nouă, că vreau să citesc mai mult, să merg la sală, să mă las de fumat, să-mi fac ochelari etc. Și astea sunt așa, după nici măcar o secundă de gândire. Dar sunt lucruri atât...
Read MoreRamblings
Mintea mea este un loc foarte dezordonat, recunosc. Mi-e foarte greu, uneori, să formulez și să susțin o idee care să se întindă pe mai multe paragrafe, mi-e imposibil să-mi ordonez gândurile și așa mai departe. De-asta am ales să încep seria de postări pe care le-am numit „Ramblings”. Scurte, dezordonate, poate fără sens. *Ieri am ajuns la Hunedoara și pe drumul de 180 km am intrat pe două autostrăzi (A6 și A1). Nu mai mult de 30 de kilometri, dar am scutit ceva timp și nervi. It’s something. *Încă nu îmi place Craciunul. De fapt nu e că nu îmi place, dar nu suport agitația din jurul lui. Nu-mi plac colindătorii, nu-mi place aglomerația din magazine, nu-mi place mâncarea în exces, nu-mi plac străinii veniți cu A6 din...
Read MoreTeatru: Timișoara ca familie în „A fost odată la Timișoara”
Cu toate că timpul nu mi-a permis să mă ocup de blog cât mi-aș fi dorit, am reușit să îmi rup câteva ore, din când în când, pentru a merge la teatru. Am văzut mai multe spectacole despre care am de gând să vă povestesc, iar azi mă voi opri asupra unuia dintre ele pentru că este decembrie și pentru că „Timișoara” se află pe buzele multora dintre cei care au trăit evenimentele ce au schimbat istoria acum 24 de ani. Am vorbit adesea despre Timișoara, orașul care m-a adoptat și pe care am ajuns să îl îndrăgesc. Voi, cei care mă citiți sau mă cunoașteți, știți că am rostit în repetate rânduri „multiculturalitate” alături de numele orașului. Și știți că nu este deloc deplasată alăturarea, din orice prismă am...
Read MorePrea multe dezamăgiri înseamnă prea multe așteptări?
Gândindu-mă la luna decembrie, mai degrabă decât sărbătorile, îmi vin în minte retrospectivele. Toată lumea trage linie și rememorează evenimentele notabile ale anului. Și deși mi se pare o prostie aproape la fel de mare ca cea cu „de la anul mă las de/mă apuc de…”, m-am trezit și eu gândindu-mă la 2013. Ce a însemnat pentru mine, până acum, 2013? Cu exactitate, 343 de zile. În numere aproximative: 130 de litri de cafea, 2 vacanțe, 1000 de euro cheltuiți pe țigări, 2000 de ore dormite, vreo 200 de dimineți crunte la trezire, 2 mari dezamăgiri, zeci de mici dezamăgiri, 1 chirie nouă, 2 asigurări și 1 ITP, 3 săptămâni de voluntariat serios la PLAI, 7 zile la Sziget, 7 zile în Olanda, 1 tort de ziua mea, spre rușinea...
Read MoreTablou urban cu ghicitoare
Este mai mult întuneric decât lumină, iar tu stai într-un colț contemplând decăderea. Cine naiba sunt oamenii ăștia și ce caută aici? Apoi zâmbești amar amintindu-ți că, pe de-o parte, ești și tu unul dintre ei, iar pe de cealaltă, nu ai vrea să le cunoști povestea. Dar oare ei o știu pe a ta? Oare străinul care te-a privit în ochi ți-a înțeles drama? Oare fata care te-a anunțat că este ultima comandă știe că singurul loc în care ai vrea să fii acum este atât de aproape și totuși drumul a fost acoperit de nesiguranță și anxietăți? Oare știe că te trimite într-o casă goală în care te va întâmpina perna cu ambele fețe reci? Masa e plină de sticle goale, iar tu sorbi dintr-o bere care începe să aibă gust de...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments