Jurnal de călătorie partea a IV-a: Anonimul

În această seară are loc închiderea Festivalului de Film Independent Anonimul. Aflată în ultima zi, privesc în urmă cu trei zile şi mă gândesc cât de sceptică eram în privinţa lui înainte de a ajunge. A fost, până la umă, o surpriză plăcută. Merită drumurile lungi. Şi când spun “drum lung”, mă refer în special la cele 24 de ore ce urmează să le petrec pe vapor şi în trenuri.

Anonimul nu este numai o gală, ci şi o competiţie. Sunt înscrise filme independente în trei categorii: lungmetraj, scurtmetraj animaţie şi scurtmetraj ficţiune. În ultima zi de festival, publicul votează, public care are rol de unic jurat. Să vă spun ce am votat eu.

Lungmetraj: Alps (Grecia, 2011)

Un film… fucked-up. Într-un sens bun totuşi. Regizorul şi scenaristul grec Giorgios Lanthimos creează o lume bolnavă şi lipsită de scrupule. “Alpii” este numele unui grup de patru persoane, dintre care doi angajaţi ai unui spital, o gimnastă ritmică şi antrenorul acesteia. Obiectul de activitate este substituirea persoanelor recent decedate, în şedinşe programate, contra cost, totul pentru a uşura tranziţia familiei, a prietenilor sau a colegilor acestora. Prin intermediul asistentei medicale şi a paramedicului care se autointitulează Mont Blanc, clienţii sunt racolaţi încă din sălile de aşteptare, albe şi reci, în care sunt anunţaţi de trecerea în nefiinţă a celor dragi, iar muribunzii sunt chestionaţi cu privire la viaţa lor personală înainte de a-şi da ultima suflare. Este o comedie neagră, destul de violentă, dar genială.

Trailer cu subtitrări în engleză:

Scurtmetraj Ficţiune: Gobbel (România, 2011)

Ideea filmului a pornit de la o ştire care a impresionat-o pe Raluca David, regizoarea peliculei, după cum chiar ea ne-a povestit. Ştirea de la radio constituie şi începutul filmului. Subiectul este aşa numitul “turism al morţii”. Acest macabru termen descrie o realitate tristă a ţărilor occidentale, mai exact costurile incredibile ale unei înmormântări. Ştiind că li se apropie sorocul, germanii sau francezii pleacă în ţări mai sărace, unde o înmormântare costă considerabil mai puţin, şi… aşteaptă să moară. Fimul este savuros şi amuzant pe alocuri. Gobbel este un român sas ce trăieşte la Berlin şi se întoarce în România, undeva pe lângă Bistriţa, pentru a-şi pregăti ceremonia de înmormântare. Ajuns în sat, cere ajutorul preotului care în acest caz are rol de anteprenor de pompe funebre, trimiţându-i la uşă valuri de mici comercianţi de cruci, gropari şi bocitoare.

Trailer oficial:

Gobbel – official trailer from MAD Production on Vimeo.

Trebuie să spun că, în această secţiune, filmele româneşti nu au avut concurenţă. Şi nu spun asta subiectivă fiind.

Scurtmetraj Animaţie: Ţipătul (România, 2011)

O animaţie spectaculoasă realizată de Sebastian Cosor. Vorbim despre 3 minute de film pornit de la pictura lui Edvard Munch, “Ţipătul”. Regizorul prezintă însăşi ideea picturii, aceea a alienării unui om al cărui spirit este strivit de o societate pe care nu o poate suporta, dându-i un plus de profunzime prin muzică şi vizual animat. Nu am să vă spun mai mult, mai bine vă las să vă uitaţi la el.

Animaţia integrală: