În altă oridine de idei, chiar mă bucur că te simți bine în noul loc!

Și nu, nu e vorba de frică, e felul meu de-a vâsli prin viață.

Si… ce e interesant e ca nici nu stiu cand s-a schimbat asta. Am iesit din tara si am vazut ca la altii e frumos, dar nu mi-am dorit sa plec. Bine, si dupa aia am mai iesit, si am mai cujetat un pic ca bai, ce frumos e la aia (hello, Luxembourg), dar tot nu mi-am dorit sa plec.

Si totusi incet incet am ajuns la concluzia ca pur si simplu in Romania nu se poate. Nu stiu exact cum sa explic. Pur si simplu nu ne indreptam spre mai bine, din contra. Bine, mie mi-a pus capac si faza cu Ponta si plagiatul, dar divaghez. Ce vreau sa zic de fapt e ca uite, din idealistul de ieri am ajuns la un moment dat la concluzia ca decat sa astept 30 de ani sa se civilizeze Romania (as if), mai bine merg intr-o tara direct civilizata, si gata.

And… so I did. Irlanda ma gandesc ca nu e ea perfecta (spun asta preemptively, sa nu se puna careva sa ma numeasca idealista oarba), dar eu de-a dreptul o iubesc. Nu stiu daca si ea ma iubeste (mai degraba nu-i pasa de mine ), dar macar ma trateaza mai bine decat ma trata tara natala (si aici ma refer strict la interactiunea cu oamenii/tara/sistemul/whatever, financiar n-am avut a ma plange nici in Ro, deci chiar nu e vorba de bani aici).

Inca o chestie si inchei: stii ce e interesant? La 18 ani m-am mutat in Timisoara, venind mai din mijlocul tarii (din Regat). Well, n-o sa zic c-am fost chiar discriminata din cauza asta, dar o vreme a fost naspa in contextul in care practic toti se uitau de sus ca “a, esti din Oltenia? Stiu si eu un oltean care X si Y si Z” (evident chestii negative). Si no, iti pica prost un pic sa te considere automat usor inferior pentru ca vii din nu stiu ce zona in care li se pare lor ca toti sunt asa si pe dincolo. Si nu am patit asta cu o persoana-doua-trei, ci marea majoritate.

No, pai cand m-am mutat in Irlanda m-am inarmat cu rabdare, ca ma gandeam ca si aici o sa fie tot ceva de genul — a, esti de acolo? blech –. Ei bine, to this day (si au trecut luni de cand am venit) inca ma mir ca n-am patit absolut nimic de felul asta (chiar contrariul, mi s-a intamplat de cateva ori sa-mi zica oameni complet straini, cand aud ca sunt din Ro, ca stiu si ei pe careva de treaba din Ro). Bine, este Irlanda “the country of a thousand welcomes” (si pentru mine cel putin chiar asa au fost), dar tragand linie iti dai tu seama c-am fost mai discriminata (folosesc cuvantul asta din lipsa de unul mai bun) in propria mea tara decat elsewhere? Mi se pare foarte trist. A, si ma bucur c-am plecat

Se spune ca “the greatest things are beyond our fears”

Ochii în permanență înainte!