Auzisem de multă vreme despre expoziția Our Body – The Universe Within, înainte să ajungă în România. Din păcate însă, contextul nu i-a fost unul favorabil; scandalul generat a fost cel care i-a adus, poate, mai multă celebritate decât și-ar fi dorit.
Sincer, am fost sceptică. M-am gândit că o expoziție de genul ăsta poate fi „prea mult” pentru publicul de-aici. M-am gândit că, în afară de câțiva studenți la medicină și, poate, câțiva de la arte, va bătea vântul prin săli. Mă bucur că lumea a fost mai deschisă la minte decât mă așteptam. Firește, voci care să ceară interzicerea au apărut, una dintre ele aparținând Societății Timișoara. Aceștia susțin că exponatele, corpurile umane reale, sunt așezate în poziții ilare și contravin credinței românești. După ce am le-am văzut, pot să vă spun că da, pozițiile sunt ciudate, dar au un scop: evidențierea unor mușchi, a unor nervi sau a unor organe. Și când mergem la aerobic să lucrăm mușchii ajungem în poziții ilare, nu?
Există dubii și cu privire la proveniența corpurilor. Știm că vin din Hong Kong și ni se spune că persoanele care erau cândva au murit din cauze naturale și folosirea lor în scop educațional este perfect legală. Unii susțin, totuși, că ar fi vorba de foști deținuți. Părerea mea s-ar putea să nu fie una populară: nu mă mă interesează de unde vin atâta vreme cât n-au fost uciși pentru a-i putea admira eu. Cred că nici pe ei nu-i mai interesează. Dar eu nu am nicio înclinație religioasă, luați părerea ca atare.
Trecând la experiența din expoziție, pot să spun că a fost fascinant. Am avut un mic ghem în stomac de fiecare dată când îmi reaminteam: „sunt reali, nu sunt de plastic”. Mi-a fost cumva greu să văd exponatele ca altceva decât mulaje, pentru că asta am văzut până acum. Am mers până într-acolo încât să întreb dacă genele sunt ale lor. Sunt. Și ochii, o parte dintre ei. Unii sunt proteze, pentru că se conservă mai greu, având conținut mare de apă.
Am întrebat și despre procesul de conservare și am fost uimită să aud că este unul foarte lung. Șapte ani, patru faze: îmbălsămare, deshidratare, băi succesive de acetonă și, în final, plastifiere.
Nu e nimic sumbru, nimic sinistru. Chiar e o expoziție pentru toate vârstele și mă bucur sincer că am văzut copii. Are o valoare imensă pentru viitorii medici, dar și pentru omul de rând, ca mine. V-aș povesti mai multe despre ceea ce am văzut, dar ar fi inutil. E ceva ce trebuie să vedeți și să simțiți voi. Și fiecare simte altfel:
Eu n-am lăsat un mesaj pe peretele oaspeților. Dacă aș fi lăsat, cu siguranță aș fi folosit cuvintele: extrem de interesant și fascinant.
Cred cu tărie că trebuie să ne cunoaștem mai bine. Da, chiar și-n vintre.
Și pentru că tot v-am recomandat expoziția, fac eu primul pas: Ofer o invitație dublă unuia dintre cititori. Lăsați-mi un comentariu mai jos în care să-mi spuneți de ce vreți să mergeți, iar eu voi decide, complet subiectiv, la cine va ajunge.
Mai puteți merge până în 28 aprilie, de luni până duminică, între orele 10 -21. Atenție însă: ultima intrare se face la ora 20. Mai multe detalii aici.
As merge sa vizitez expozitia pentru ca am tot citit si eu despre ea, despre scandalul iscat in jurul ei, si m-a facut curios asupra exponatelor. Cu atat mai mult cu cat sunt corpuri umane reale, iar eu am o fobie de cadavre. 😀
In plus, este o ocazie buna de a invata anatomie “pe viu”, daca as putea folosi expresia asta :))
Vreau sa merg pentru ca nu ma las limitata de nimic. Si daca ajung sa merg, voi merge in Manduca cu Lima, fiica mea de 1 an. Tin mult sa priveasca viata cu ochii mei: larg deschisi fara ochelari de cal…
Mi-ar face placere sa particip la aceasta expozitie, mai ales ca am facut anatomie si am putut invata ceea ce avem pe interior cat si pe exterior.Cred ca este o ocazie foarte buna pentru fiiecare dintre noi.
mi-am rupt (asa, putin) tendonul si acum sunt mega-curios sa vad cum se leaga de fapt de calcai :))
:))
Sunt o fosta viitoare studenta la medicina. N-a fost sa fie. Mi-am dat seama la timp ca nu as fi putut invata toate cartile alea. Eram fascinata de corpul uman. Daca ar fi fost sa fie, clar ar fi fost chirurgie. Pentru mine partea cu disectia ar fi fost cea mai interesanta. Dar am dat la poli. La expo tot ajung eu cumva. Dar ar fi super tare sa am si invitatii.
Da, e o expoziţie f interesantă. Eu am fost la cea de la muzeul Antipa, de acum câţiva ani, cred că exponatele erau aproximativ aceleaşi numai că atunci se numea “Human Body”, oricum, a meritat!
Bineînţeles, şi atunci ca şi acum, aceleaşi veşnice scandaluri, că nu-i normal să pui corpuri omeneşti în astfel de ipostaze, că sunt cadavre provenite din nu ştiu ce închisori din China, că bla bla bla…
Mai trebuie să avem şi curajul să depăşim anumite limite dacă vrem să descoperim lucruri noi şi să progresăm!