Drafturi din viaţa reală

Soseşte un moment în viaţă în care sertarul cu drafturi devine neîncăpător. Ambalate în plicuri colorate şi legate cu sfoară zac acele gânduri care mi-au bântuit nopţile. Unele plicuri sunt roase şi decolorate de la atâtea şi atâtea revederi, hârtia e mototolită de la atâtea strângeri în pumni. Altele sunt neatinse. Fie le-am uitat, fie mi-e teamă de ceea ce aş putea găsi înăuntrul lor. Arhiva mea personală de emoţii. Epistole fără destinatar al căror timbru este curajul.

Am un teanc destul de consistent etichetat cu “N-am nimic”. Am strâns sub această etichetă toate durerile din acele momente în care tu, oricare ai fi, mă vedeai plângând şi mă întrebai ce am. Apoi mai am câteva plicuri pe care zace scris “De luni până joi, sâmbătă şi duminică”. În fiecare dintre ele, o singură propoziţie, mereu aceeaşi. “I’m in love”. Vinerea o pot urla în eter. “It’s friday, I’m in love“. Oficial, e doar o melodie. În fapt, aşteptarea de o săptămână pentru a putea exprima un adevăr mă ucide.

Mai sunt toate grămezile alea purtătoare de nume. Am ales să le ordonez alfabetic. Hm, majoritatea sunt la A şi B. Sporadic câte-o altă literă, câte-un M, câte-un S, poate un O… Nume puţine, plicuri multe. Şi care literă oare va sfârşi arsă cu un fier încins direct în suflet? Ţ, Q, Z? Ce idee… pirogravură pe suflet. Sper că cel ce-o va face, va fi un artist desăvârşit.

Şi la urmă am un teanc “Uncategorized”. Cel mai mare. În el am găsit dulcegării de dimineaţă, sentimente de iubire, nervi, mărturisiri, îmbrăţişări de la distanţă, răsuflări calde, dezamăgiri… zâmbete. Am să-ncep să le ofer. La ce-mi folosesc mie? Şi nu e păcat să strângă praf într-un sertar? Am să le pun un nume şi am să le fac cadou. Cine le vrea?

___

sursă foto