Ce n-am învățat la școală

Acest articol nu este doar un altul despre ineficiența învățământului din România, despre calitățile (dacă le mai vede cineva) și neajunsurile acestuia. Vreau doar să punctez concret câteva dintre lucrurile pe care nu le-am învățat în toți acei ani, lucruri care, de altfel, ne-ar fi pregătit mai bine pentru viață.

Am început periplul academic în 1994, deci nu vorbim de perioada comunistă ci despre școala făcută în plin capitalism. Îmi vine să râd.

Trebuie să recunosc faptul că mă aflu printre cei norocoși, pentru că am participat la câteva lecții de educație rutieră. Îmi amintesc, copil fiind, că am primit la școală vizita unui domn polițist care ne-a explicat regulile de bază: ce este aceea o trecere de pietoni, culorile semaforului, cum ne asigurăm înainte de a trece strada. Mi-ar fi plăcut, poate, să aud mai multe despre mersul pe bicicletă, dar tot a fost ceva. Din păcate, aud că educația rutieră în școli este o raritate.

Am participat și la o oră de educație sexuală. Din nou, și acestea sunt lucruri rare în școli, iar rezultatele se văd: o fată de peste 20 de ani a chemat ambulanța după primul contact sexual pentru că sângera. Eu am avut noroc de o discuție relativ normală între elevi și angajații unui cabinet de planning familial, unde s-au atins subiecte ca bolile venerice, contracepția sau sarcina. Totuși, am auzit de la alții că astfel de cursuri, dacă nu sunt inexistente, sunt mai degrabă structurate în așa fel încât să sperie, nu să informeze. Din punctul meu de vedere, educația sexuală ar trebui să fie obligatorie și nu, nu mă refer la discuțiile stângace din orele de dirigenție când sunt scoși băieții afară din clase. Mulți elevi nu discută nimic din toate acestea cu părinții și chiar nu trebuie să ne bazăm pe faptul că își pot lua singuri informațiile corecte de pe internet.

Țin minte de asemenea că am participat la un curs-campanie împotriva avortului. Nu îmi aduc aminte cum s-a ajuns la asta, dacă avea legătură cu catedra de religie sau nu, dar ceea ce voi ține minte pentru restul zilelor sunt imaginile șocante din filmul de prezentare. Nu vreau să intru în detalii prea grafice, dar vreau să mă credeți pe cuvânt că erau macabre. Cu ce ajută terapia asta prin șoc?!

Mi-ar fi plăcut să-mi învăț drepturile și obligațiile, dar și câteva elemente de business. Da, am avut ore de educație civică în care am învățat câteva noțiuni sumare despre constituție și politică, însă cine te învață că trebuie să plătești impozit pe casă și mașină, unde îți plătești datoriile, care îți sunt drepturile de contributor, ce este CAS-ul și ce îți oferă, noțiuni de bază despre deschiderea unei firme și așa mai departe?

Mi-ar fi plăcut să fie mai multe cursuri vocaționale, iar cele care sunt să nu fie tratate atât de superficial. Desenul și muzica nu trebuie să fie doar materiile la care iei 10 și îți repari media generală.

Mi-ar fi plăcut să fie abordat și alt gen de literatură în afară de cel studiat și de părinții mei. Literatura universală nu ar trebui studiată doar în liceu, la clasele de profil; cred sincer că ar putea fi înlocuite lecturile ca „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă” cu ceva reprezentativ din literatura străină. Ca să nu mai spun de faptul că un comentariu dictat și învățat pe de rost nu înseamnă studiu, nu dacă te pregătești pentru o altă carieră în afară de cea de dactilograf.

Mi-ar fi plăcut să se predea noțiuni concrete și utile despre sănătate, îngrijire și igienă, mai ales în zone defavorizate unde este cu adevărat nevoie. Nu pot decât să mă bucur de campaniile desfășurate de companii ca Always sau Colgate, care fac asta, dar nu este datoria sectorului privat.

Știu că multe dintre acestea le-ați învățat acasă, dar gândiți-vă că nu toți au norocul vostru. Ce fac, de pildă, copiii care au părinți plecați să lucreze în străinătate?

Știu că mi-au scăpat multe, mai completați voi.

12 Comment

  1. Oana says: Reply

    Eu am fost de cealalta parte – am tinut ore de educatie sexuala. :)
    Partea proasta e ca desi tot felul de ONG-uri si persoane dornice sa se ocupe de asta sunt, conducerile scolilor sunt extrem de reticente, multe refuza din start asa ceva ca sa nu… strice copii. Mai bine o sarcina nedorita si un avort pe furis decat sa stie fata ce-s alea prezervative si cum se folosesc. :(
    Problema educatiei sexuale e complicata si de profesorii de religie, care de multe ori se simt ofensati, ca doar suntem o natie de pudibonzi. Asa ca ii invatam pe copii cum sa-si faca cruce, nu cum sa se fereasca de HIV. Si avand in vedere ca ei inca au un cuvant greu de zis, chiar daca teoretic religia e optionala, repede nu o sa se schimbe lucrurile.

    1. Nu știu ce are impresia lumea că se întâmplă la orele de educație sexuală. Pe bune, nu se predă arta cinematografică xxx și nici nu se face studiu de caz pe Sasha Grey. :)

  2. Tomata says: Reply

    Ma gandeam in timp ce iti citeam articolul ca o alta chestie mai noua, care ar putea fi studiata in scoli, inca de la varste fragede, ar fi protectia minorilor impotriva agresorilor de pe internet. Copiii sunt atat de usor de prostit si atat de influentabili. Cazurile de abuz sexual (si nu numai) care vin din lumea virtuala sunt din ce in ce mai numeroase, dar in Romania cred ca inca nu se constientizeaza asta, iar copiii sunt lasati de la varste din ce in ce mai mici sa se joace online. Solutii ar fi, dar unde nu-i vointa si dedicatie, nu e nimic. Daca parintilor, profesorilor sau invatatorilor nu e le usor sa vorbeasca despre asta sau nu stiu cum sa o faca delicat, de ce nu se organizeaza sa ii duca pe copii in grup la un ONG care sa le explice pe intelesul lor ce si cum?

    1. Cred că încă sunt destul de mulți părinți care nu sunt destul de tehnologizați încât să le explice copiilor și dacă ar vrea. Momentan e un pas imens între generații. Deci da, ar fi foarte util.

  3. dam167 (dam ăla) says: Reply

    Eu am învățat la școală (la toate, indiferent că era gimnaziu, liceu, facultate etc.) că ți se oferă o bază. Așa cum societatea românească nu e cea mai cultă și/sau cea mai civilizată, așa și baza – cu lipsuri.
    Pe lângă că, după cum putem observa toți, nu prea sunt oameni capabili să îndrume oameni spre sănătate, igienă, educație sexuală, educație rutieră și, de ce nu, spirit civic, nu poți petici un sistem care nu a fost gândit pentru așa ceva. Sistemul educației este unul închis și suferind, un sistem în care lipsește ordinea și viziunea. Atâta timp cât nu se poate copia un model străin (din cauza corupției) va trebui să așteptă niște vizionari și un context economic propice. Din păcate intelectualitatea e pe o treaptă inferioară în România și asta nu ajută.

    Mie îmi place cum vorbiți voi aici între dudui (din păcate articolul nu îndeplinește condițiile de heituială), dar vreți prea multe de la sistem și de la copii. Să duci copiii la ONG? serios? Pe lângă că în ONG-uri sunt tineri aiuriți și dezordonați (cu mici excepții probabil), vi se pare că ar fi cineva atras (la copchii mă refer) de așa ceva? Eu m-aș fi uitat strâmb la orice cadru didactic care mi-ar fi povestit de așa ceva.

    Cât despre disciplinele cu valențe artistice, trebuie să ai o programă școlară. Trebuie să știi ce vrei de la copii, trebuie să știi să-i atragi și trebuie să cunoști contextul cultural al societății. Cadrele didactice sunt complet în afară și nici nu există cineva care să-i poată învăța.

    Așa ca o concluzie, ”studiat în școli” înseamnă disciplină/programă evaluare. Nu există cadru legal pentru un nene sau o tanti care vorbește alela cu copchiii despre internet.

    1. Mi se pare perfect normal să regândim modelul de la rădăcină, însă și pofta de schimbare vine sesizând niște lipsuri. E ideal ceea ce spui tu, dar mi-e teamă că va mai curge multă apă pe Bega (vreo 20 de ani, cam așa) până să se implementeze un nou sistem de învățământ. Până autnci…

  4. Din punctul meu de vedere cel mai important lucru pe care nu il inveti la scoala noastra este gandirea critica. Acest mod de a gandi si aborda lucrurile este important intr-o lume in care suntem bombardati cu tot felul de informatii si notiuni pseudo stiintifice sau stiri alarmiste. Mai sunt multi care cred in vrajitoare, horoscop sau terapii fara baza stiintifica.

    Apoi as adauga elemente de chimie si fizica… casnica. Sunt multi oameni care mor intoxicati in casa si nu stiu ce-i monoxidul de carbon sau gazul care arde la plita, ce este o inpamantare, de ce sa nu pui 10 consumatori intr-un ciorchine de tripluri samd. Nu zic ca ar trebui fiecare sa fie un minitehnicus, dar sa inteleaga (macar dpdv al sigurantei) cum functioneaza lucrurile din jur.
    Tot asa as mai adauga elemente de chimie alimentara sau nutritie, prim ajutor… etc

    Noi invatam tot felul de sf-uri inutile in scoala, dar nu stim lucruri elementare, mult mai importante pana la urma…

    1. Câteodată mă întreb dacă se mai stimulează gândirea (punct). Încă se mai pune preț pe memorare.

  5. Maximă dreptate ai. Eu în liceu am avut un mega noroc cu profa de română că ne-a pus pe treabă foarte serios. Nu ne-a dictat nici măcar un comentariu și uite așa am învățat să învățăm. Măcar la română… N-are rost să mai zic că, parcă în primul an de facultate, au venit niște tipe de la Always să ne împartă niște broșuri și 2 absorbante și multe colege chicoteau pe la colțuri… Să nu mai zic de băieți…

  6. Dorin says: Reply

    Am fost gand in gand cu tine in privinta subiectului :)); Pacat ca nu am blog, probabil as scrie si eu ceva lucruri interesante.

  7. Rix says: Reply

    Asta cu putina educatia medicala ar fi extrem de utila. Cand eram mic ma interesa cum functioneaza corpul si am citit carti de medicina. Apoi, stiind ca raceala e cauzata de un rinovirus si ca antibioticele nu omoara virusi, nu am luat anitibiotice cand eram racit , desi doctorul imi prescria o gramada. Colegii mei luau(idiots!) si dupa sufereau de tot felul de afectiuni date de distrugerea florei bacteriene.

Leave a Reply