Deși, instinctiv, la prima sinapsă a creierului, am pune cuvintele din titlu pe buzele unui bărbat, se întâmplă uneori să fie rostite cu aceeași candoare și de către sexul frumos. Cui ar putea spune o femeie că este frumoasă? Nopții? Pentru că nu este moment al zilei mai tainic și mai frumos? Dimineții? Pentru că […]
Gânduri
Plan de supraviețuire în februarie
Te scoală și vezi minune. Mai este foarte puțin și va fi februarie. Aceia dintre voi care mă citeați și anul trecut pe vremea aceasta probabil vă amintiți că aceasta nu este tocmai preferata mea. Mai mult decât atât, în aversiunea mea, am numit-o copilul prost al anului. Nu știu cât e realitate și cât […]
Insomnie
O mai veche vorbă de-a mea spunea că somnul este pentru oameni slabi. Tot eu sunt cea care susținea – sau susține, nici eu nu mai știu – că somnul este pierdere de vreme și că în timpul pe care îl dormim am putea face atâtea alte lucruri, fie ele utile ori cel puțin interesante. […]
Ceea ce ne dorim cu adevărat
Au mai rămas doar câteva zile până la sfârșitul anului și lumea, probabil, lucrează de zor la lista de rezoluții pentru anul care urmează. Nu este absolut nimic rău în asta, unii au nevoie de un început de an, de „întâiul” unei luni sau de o zi „luni” pentru a face o schimbare în viețile […]
Tablou urban cu ghicitoare
Este mai mult întuneric decât lumină, iar tu stai într-un colț contemplând decăderea. Cine naiba sunt oamenii ăștia și ce caută aici? Apoi zâmbești amar amintindu-ți că, pe de-o parte, ești și tu unul dintre ei, iar pe de cealaltă, nu ai vrea să le cunoști povestea. Dar oare ei o știu pe a ta? […]
Trebuie să vorbim
În timp ce universul se îmbracă în pijamale, gata-gata să adoarmă pentru a se trezi peste o jumătate de an, pentru unii, printre care mă număr și eu, viața abia acum începe. Toamna. Odată cu prima frunză arămită căzută? Cu prima seară răcoroasă? Cu prima limonadă înlocuită de ceai? Cu prima ploaie măruntă? Nu. Pentru […]
Iubesc România, dar nu mă iubește înapoi
Acum mai multă vreme decât aș vrea să recunosc – nu de alta, dar parcă nu vreau să-mi dau seama cum se adună anii – aș fi murit cu steagul României în mână. La acea vreme nu ieșisem dintre granițele țării și îmi era foarte simplu să mă opun vehement ideii. Gândire de adolescent: Nu […]
