Capitole dintr-un scenariu prost

Fiecare dintre noi primim, la naştere, un catastif imens, cu foi goale. Este de datoria noastră, ca de-atunci încolo, să începem a-i umple filele cu un scenariu reuşit. Bineînţeles, artele nu sunt pentru toţi, iar acesta este motivul pentru care unii nu reuşesc, până la sfârşit, decât un amalgam de cuvinte şi emoţii fără sens.

Adesea mă uit în urmă şi privesc paginile ce odată măzgălite, nu pot fi rupte. Este scenariul meu. Îmi place să cred că talentul nu m-a ocolit. E drept, uneori mă părăseşte. Cine ştie, poate-şi face veacul în vreo bodegă de cartier, iar eu, docilă, îl aştept acasă. Şi-apoi, când se întoarce, ne aşezăm la masă, ne aprindem câte o ţigară şi discutăm. Ce scriem azi?

Uneori, talentul meu este binedispus, iar scenariul vieţii mele seamănă a comedie. Nu, nu o comedie proastă cu adolescenţi, acele capitole sunt încheiate şi marcate “A nu fi publicate niciodată”. Mă refer la genul acelea de comedii pe care le vezi acum, iar peste zece ani, în contextul potrivit, te trezeşti spunând o glumă a actorului principal. Şi culmea, e încă amuzantă. Alteori, e deprimat. Acelea sunt paginile cu milioane de tăieturi, rescrieri, modificări, pete de cerneală, pagini umezite şi uscate, iar umezite, iar uscate, rupte, lipite, cu colţuri îndoite, mototolite, îndreptate. La final, niciodată nu iese un soi de The Notebook, Atonement ori vreun Titanic. Nu ştiu cum facem, dar, din bucăţi, reuşim să alcătuim un soi de Planet Terror. În ceea ce mă priveşte, n-am experimentat un gen. Comedia romantică. Sau comedia blondă, cum îmi place să o numesc, tocmai pentru a o pune în opoziţie faţă de comedia ce-o trăiesc zi de zi. Cea neagră, gen Six Feet Under. Poate mă ajută talentul cu asta. Poate vom scrie împreună chiar un scenariu eroic, un Forest Gump, un Pearl Harbour. Eu visez, în continuare, să rescriu Fight Club. Nu mi-a ieşit până acum.

Oricum, totul e scos din context. Vedeţi voi, ne scriem propriile poveşti, epocale ori de mâna a doua, dar trăim cu toţii într-o ramă mai mare. Trăim într-o satiră, al cărui regizor ar trebui să fie Kusturica.

___

sursă foto