Bunul simț? Devine rara avis.

Hazardul face să mă intersectez adesea cu oameni… incomozi; cred că ni se întâmplă tuturor. Nu-mi sunt prieteni, nu țin aproape astfel de oameni, însă apar în diverse alte conjuncturi în care, pur și simplu, nu pot fi evitați. Și nu vreau să fac acum un tratat despre nesimțire, despre lipsă de educație sau despre ignoranță, dar vreau să conturez câteva comportamente, culese în special din zona virtuală, care mă deranjează. Pot să merg chiar mai departe, spunându-vă că unele dintre acestea mă dezgustă cu adevărat.

Oamenilor care au o părere despre orice: Este dreptul vostru să vă exprimați liber, doar că dreptul acesta nu vine cu obligația de a vă face auziți în toate discuțiile.

Oamenilor care nu se uită la ei în ogradă înainte de a condamna pe cineva: A ști să critici este un talent pe care nu mulți îl au. Critica poate fi un rău necesar care atrage după sine evoluția. Firește, pentru receptor poate fi extrem de neplăcută, dar credeți-mă, atâta vreme cât nu e o răutate gratuită, oamenii cu IQ supraunitar o vor accepta.

Oamenilor care nu ascultă: Mi se pare că trăim într-o lume în care toată lumea are ceva de spus și vrea, cu orice preț, să se facă auzită. Cine mai ascultă?

Oamenilor cu termeni greșiți de comparație: Nu vă comparați cu mine decât atunci când circumstanțele sunt similare. Exemplu: Nu insinua că sunt incultă pentru că nu apuc să citesc 50 de cărți pe an, cum faci tu, când tu nu ai un job.

Oamenilor care cred că visul lor e mai important decât al tău: Poate ceea ce îmi doresc eu de la mine, de la viață, de la univers, ție îți pare ridicol. Poate că tu visezi să vindeci Pământul de Cancer în vreme ce eu visez să vizitez Londra. Acceptă. Respectă!

Oamenilor care cred că știu ce e bine pentru tine: În afară de prieteni și familie, și câteodată nici chiar ei, nimeni nu știe ce e mai bine pentru mine.

Oamenilor care cred că părerea lor este mai importantă decât a ta: Nu e!

Oamenilor care nu-și dau seama când sunt în plus: Știu că nu vă pasă și nu am ce să fac în privința asta.

7 Comment

  1. lala says: Reply

    Dar ce te faci cand ai o persoana de asta (cu toate calitatile de mai sus + ) bot in bot cu tine, la job? Stiiiiii, numai ea face ce trebuie, numai ea gandeste cum trebuie, s-a casatorit cu cine trebuie, are viata care trebuie etc etc etc….si face cum face si zilnic ti le spune astea desi pe tine nu te intereseaza si te-ai saturat de povestile astea.
    Ba mai mult critica si judeca pe toata lumea…offffff

    1. Din fericire, am noroc de colegi awesome acum. Dar nu pot spune că n-am experimentat „plăcerea” celor descrie de tine mai sus în trecut. Înțeleg perfect.

  2. Ioana says: Reply

    Foarte frumos punctat, serios!
    Nici macar nu am completari…dar am zis sa imi dau si eu cu parerea 😛

    1. Păreri de-astea pozitive poți să mai ai 😀

  3. doru says: Reply

    Foarte frumos punctat. Sunt de acord cu toate ideile, dar cel mai mult imi place cea cu termenii gresiti de comparatie.

  4. Rix says: Reply

    Cred ca era mai dragut sa le iei pe rand si sa ii adaugi si pe aia care spun lucruri oribile despre altii cu pretextul ca ar fi de fapt critica, dar apoi se oftica imediat ce cineva ii critica pe ei.

    1. Da, alta specie de mare angajament :)

Leave a Reply